Conferința la care s-a făcut cea mai „inteligentă” fotografie din istorie

În 1927, la Bruxelles, avea loc cea de-a cincea ediţie a Con­fe­rinţelor Solvay, iniţiate în 1911. Aici a fost făcută fotografia care as­tăzi, este considerată de mulţi cea mai „inteligentă” fotografie, da­to­rită personalităţilor care apar în ea, fizicieni şi chimişti de seamă ai se­colului XX, scriu cei de la adevărul.ro.

Tot mai extinse
În prima jumătate a secolul al XX-lea, erau timpuri revoluţionare pentru ştiinţă, fiind o perioadă în care mulţi gânditori de seamă din întreaga lume veneau cu idei inovative care, ulterior, au schimbat felul în care înţelegem lumea. Prima conferinţă mondială dedicată fizicii a avut loc în 1911, fiind iniţiată de chimistul belgian Ernest Solvay. Acesta a format o adunare unde puteau participa numai persoanele invitate. Ambiţionat de felul în care s-a des­făşurat această conferinţă, un an mai târziu, Solvay înfiinţa „Ins­ti­tu­tul pentru Fizică şi Chimie Solvay”. Anual, conferinţele au început să devină din ce în ce mai extinse, la finalul fiecărei ediţii fiind făcută o fotografie de grup cu participanţii. Fotografia de la cea de-a cincea ediţie, din 1927, despre protoni şi fotoni, a devenit cunoscută drept cea mai „inteligentă” fotografie făcută vreodată datorită persona­li­tăţilor de seamă din domeniul ştiin­ţei care apar în ea. Un număr de 17 dintre cei 29 de gânditori din fo­to­grafie câştigaseră deja sau urmau să câştige, în anii următori, un Nobel. Printre personalităţile pre­zen­te la conferinţă în acel an, se numărau: Albert Einstein, Niels Bohr, Auguste Piccard, Erwin Schrödinger sau Max Planck. Marie Curie se afla şi ea printre parti­ci­panţi, fiind singura persoană care câştigase două premii Nobel: în 1903 pentru chimie, iar în 1911, pen­tru fizică. Conferinţele lui Solvay, or­ganizate o dată la trei ani, aveau să reprezinte o schimbare în domeniul fizicii. Aici, s-a „încheiat” celebra dis­pută dintre realişti şi instru­men­talişti.

Reguli rigide
Grosier vorbind, realismul ştii­n­ţi­fic, susţinut de Albert Einstein, este viziunea conform căreia teoriile ştiinţei şi conceptele şi entităţile pe care le introduc descriu realitatea fizică din jur. De asemenea, realiştii îşi doreau o serie de reguli rigide ale metodelor ştiinţifice, fiind inspiraţi de gânditori precum Karl Popper. Instrumentaliştii, pe de altă parte, printre care se afla şi Bohr, consi­derau că ştiinţa este doar un ins­tru­ment care trebuie evaluat pe baza rezultatelor pe care le produce, în sensul posibilităţii acesteia de a face predicţii. Acest grup considera că regulile trebuie să fie mail laxe şi îşi doreau rezultate bazate pe do­vezi în adoptarea anumitor metode ştiinţifice. În cele din urmă, se poate spune că instrumentaliştii sunt cei care au câştigat, această viziune de­venind norma în ştiinţă. Einstein şi Bohr au purtat discuţii înde­lun­gate pe această temă (şi nu numai), la conferinţa din 1927, cei doi schim­bând două replici celebre.