Cetăţeanul, vai de capul lui
Nu mă voi arunca la analize legate de moţiunea de cenzură. Le vor face alţii, care au fost la faţa locului. Spun însă că simptomul de izolare a cetăţeanului, propriu României actuale, îşi găseşte reflectări diverse. Totul devine o simulare de imagine, doar-doar mai păcălesc, doar-doar mai votează omul, dacă nu ca să mă aleagă pe mine, măcar să nu-l aleagă pe celălalt. Totuşi, faptul că Guvernul Boc a rămas, spune multe. Era în logica lucrurilor să rămână – România este în acest moment o democraţie nefuncţională, în care legătura cetăţean – sistem politic, la aproape toate nivelurile, este tăiată. Şi să caut exemplele lângă noi.
Am fost curios, încă de la început, să văd ce rol au cutiile galbene plasate prin Deva, cu scop de a colecta scrisorile cetăţenilor. În opinia mea, această soluţie merge prin sate, unde oamenii se cunosc, colectivitatea este mică şi un anume mod de a relaţiona, poate mai primitiv, are încă adepţi. În epoca Internetului, cu e-mail-ul sub nas, nu prea credeam eu că se mai apucă lumea de scris scrisorele către primărie. Şi totuşi… O întâmplare m-a convins că am dreptate doar parţial.
Duminică, 24.10.2010, intersecţia dintre str. Eminescu şi str. Ciprian Porumbescu, fostă Liliacului. Trec pe lângă o cutie poştală pentru sesizările cetăţenilor către primărie şi o văd deschisă. Curios, mă uit înăuntru. Pe fundul cutiei, două scrisori, sau mai bine zis una şi jumătate, sau şi mai bine zis, un bileţel şi jumătate, că unul era rupt. Le iau şi le citesc.
Un bileţel, cel întreg, este datat 2.VIII.2010, deci, din august şi este adresat Primăriei Deva de locatarii blocului 20 de pe strada Ciprian Porumbescu. Oamenii cer să se trimită o echipă pentru a tunde gardul viu şi iarba din faţa blocului 20, asfaltarea aleilor dintre blocuri (ca şi în Micro 15), iar la scara C, o băncuţă şi o masă (că loc este destul, spun oamenii în bileţel). Mulţumirile sunt anticipate.
Jumătatea de bileţel este mai greu lizibilă, este adresată tot Primăriei Deva şi se solicită intervenţia celor în cauză, pentru a reduce cumva numărul câinilor vagabonzi.
Fac eu oficiul de a transmite doleanţele cetăţenilor. Dacă cineva este curios, poate să mi le ceară, să se convingă că există.
Cutia de pe strada Duiliu Zamfirescu, peste drum de Dispensarul medical, este şi ea deschisă. Nu sunt scrisori, a fost transformată în coş de gunoi. Cam atât valorează opiniile cetăţenilor între două campanii electorale.
TRISTA CONSTATARE! despre care chiar nu se mai poate spune nimic! chiar daca metafora cuti pentru scrisorile dvs-gunoiul de care nu au nevoie oricum si asta nu din cauza internetului ci mai degraba a autismului politic cine este pe val se aranjeaza in asa fel sa nu aiba dureri de cap si chiar li se filfie de voturi daca tot si le cumpara…treaba cu motiunea ne-a demonstrat nu ca Boc este tare ci cit de slaba este opozitia, iar declaratiile lui Ponta au fost atit de tembele ca nu are sens sa li se acorde atentie…prind pe net un anume post tv de stiri din tara si va rog sa ma credeti lipsa de educatie a celor chemati in emisiuni este atit de evidenta incit mi se face dor de „CENZURA”, iar tupeul si demagogia acestor personaje iti provoaca icter…oare pentru cit timp?????????????
Cutiile au avut un singur rol: ca firma care le-a confectionat si amplasat sa cistige niste bani. As fi vrut sa apara si opinia „adrisantului”: viceprimarul Costa.
Chiar domnule Gruian, nu faceti o investigatie jurnalistica pentru a vedea cam citi bani s-au cheltuit, cine a confectionat si la ce preturi acele cutii. Cred ca ar fi interesanta!!!