Cercetătorii au crezut că mumiile egiptene erau menite să conserve corpul mortului, dar s-au înșelat. Care este motivul adevărat

Mult timp s-a crezut că egiptenii antici foloseau mumificarea ca pe un mod de a conserva corpul după moarte, scrie digi24. Însă, o ex­poziție organizată de cercetătorii de la Universitatea din Manchester indică faptul că nu aceasta ar fi fost intenția originală: tehnica elaborată de înmormântare era de fapt o metodă de a îndruma dece­datul spre divinitate, scrie Live Science.

La fel ca pentru pești
Oamenii de știință de la Muzeul Manchester al universității din Marea Britanie scot în evidență această con­cepție populară greșită în cadrul expoziției „Mumiile de aur ale Egip­tului”. Noua viziune despre motivul pentru care egiptenii prac­ticau mu­mi­ficarea răstoarnă aproa­pe toate teoriile despre mumii care li se pre­dau studenților. „Este o schim­bare majoră de 180 de grade”, a spus Campbell Price, cura­torul muzeului care se ocupă de exponatele despre Egipt și Sudan. Cum a înflorit această concepție greșită pentru atât de mult timp? Price a spus că ideea, apărută în Occident, a început cu cercetătorii din era Victoriană care au greșit atunci când au crezut că egiptenii antici își conservau morții la fel ca peștii, ambele procese necesitând sare. „Ideea era că păstrezi peștele ca să îl mănânci la un moment dat mai târziu”, a spus Price. „Așadar, au pre­supus că ceea ce se întâmplase cu corpul uman era la fel ca tra­ta­mentul pentru pești”. Substanța sărată folo­sită de egiptenii antici di­ferea de sa­rea în care erau păstrați peștii. Cu­nos­cută sub numele de „natron” (o com­bi­nație de carbonat de sodiu, bicar­bo­nat de sodiu, clorură de sodiu și sulfat de sodiu), acest mineral natural se găsea din abundență pe fundul la­curilor din apropierea Nilului și era in­gre­dientul principal folosit în procesul de mumificare. „Știm, de asemenea, că natronul era folosit în ritualurile tem­plelor și aplicat statuilor zeilor”, a explicat Price. „Era folosit pentru purificare”. Price a spus că o altă subs­tanță asociată de obicei cu mu­miile este tămâia, care este folosită și ca ofrandă pentru zei. „Vezi tă­mâia și mirul – apar în pildele creș­tine cu Isus și sunt daruri de la cei trei magi”, a spus Price. „În istoria Egiptului antic, am descoperit că erau și ofrande demne de un zeu”.

Ființă zeiască
Tămâia transformă corpul mu­mi­ficat într-o ființă zeiască. „Nu îl con­servi neapărat.” „Până și cuvântul pen­tru tămâie în Egiptul antic era ‘senetjer’ și înseamnă ‘să faci [ca ceva să fie] divin’”, a explicat Price. „Când folosești rășinile de tămâie pe corp, faci corpul să fie divin și îl transformi într-o ființă zeiască. Nu îl conservi nea­părat.” La fel ca egip­tenii antici, egip­tologii victorieni cre­deau de ase­menea că persoanele de­cedate au nevoie de corpul lor în lu­mea de apoi, fapt ce a întărit con­cep­ția greșită cu privire la mumi­ficare.