Comunitate

Centenarul din Buceş

Magdalena Şerban

E mare lucru să ajungi să sărbătoreşti 100 de ani de viaţă. Marţi, Nicolae Precup (foto), născut în satul Stănija, din comuna Buceş, a împlinit această respectabilă vârstă. Rudele, împreună cu reprezentanţii Primăriei şi ai Consiliului Local Buceş, i-au urat cele bune într-un cadru festiv, aşa cum merită să fie sărbătorit un veteran al timpului, iar trei eleve ale Şcolii Generale din localitate i-au cântat „La mulţi ani!” şi l-au încântat cu dulcele colind românesc.

O vârstă specială
Rămas văduv din 1987, tată a trei copii, bunic a şase nepoţi şi străbunic a 21 de strănepoţi, Nicolae Precup şi-a sărbătorit ziua de naştere alături de câţiva dintre aceştia, la primărie. A fost răsfăţat cu tort, şampanie şi sucuri, un frumos buchet de flori, o diplomă  şi un plic cu o mică atenţie în bani. Deşi nu a putut participa la manifestare, fiind plecat cu treburi peste hotare, primarul comunei, Traian Mărcuş Achim, i-a transmis urările de bine prin intermediul consilierului său, Viorel Vulturar, care s-a îngrijit de toate cele necesare. „Ca să trăieşti 100 de ani, în primul rând, nu trebuie să faci politică”, a fost concluzia consilierului. Contactat telefonic, primarul a declarat pentru MESAGERUL HUNEDOREAN: „Mă simt onorat să-l avem printre noi pe Nicolae Precup, căruia îi doresc cât mai mulţi ani şi de acum încolo. Cine vrea să trăiască la fel de mult, să se mute la Buceş”, a îndemnat edilul.

Secretele celor 100 de ani
Cei care nu-l cunosc pe Nicolae Precup sunt tentaţi să-i dea cu mult mai puţin decât vârsta sa reală, deşi viaţa cruntă nu i-a oferit numai lucruri bune. Născut într-o familie cu mulţi copii, a fost marcat de neajunsuri de tot soiul. Îşi aminteşte că mâncarea nu era suficientă pentru toţi, uneori, potolindu-şi foamea cu câte un pumn de pământ. Greutăţile acestea nu l-au descurajat, ba mai mult, a strigat prezent în rândul armatei, participând la cel de-al Doilea Război Mondial. A scăpat cu viaţă şi s-a întors cu sufletul împăcat, pentru că şi-a servit ţara. De-a lungul timpului, mina i-a fost a doua casă, 35 de ani lucrând ca miner la IM Barza. La început, a făcut naveta pe jos, prin caniculă şi ger, nu mai puţin de 30 de kilometri pe zi, dar nu s-a plâns niciodată. Cum la fel, nu a cedat nicicând durerii, necunoscând ce înseamnă medicamentele. De la 74 de ani, nu a mai mâncat gram de carne, iar de la 90 de ani, s-a axat pe lactate. Nu a fumat, viciile nereuşind să pună stăpânire pe viaţa sa.
Oamenii cred că pe lângă toate acestea, secretul longevităţii lui ţine de caracter. Îl descriu ca fiind un bărbat muncitor şi credincios, căruia îi sunt străine înjurăturile (nu l-au auzit înjurând măcar o dată), dar apropiate vorbele lui Dumnezeu, când era mai tânăr, fiind şi crâsnic la biserica din satul Stănija.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura