Cea mai veche staţie meteorologică din lume

Turnul Vânturilor (foto), considerat cea mai veche staţie meteorologică din lume, construit în urmă cu peste 2.000 de ani în urmă în Grecia Antică, în Atena, a fost restaurat şi redeschis pentru public, pentru prima dată în aproape două secole, informează Reuters.

Nu se știe cine l-a construit
Specialiştii spun că Turnul Vântu­rilor a fost prima staţie meteorologică din lume, construită în urmă cu peste 2.000 de ani, şi era folosită de comer­cianţii din Antichitate pentru a prezice starea vremii – chiar şi pe timp de noapte.
Turnul Vânturilor, care se află şi în zilele noastre pe pantele Acropolei din Atena, în ciuda încercării Lordului Elgin de a o muta în Marea Britanie, a fost restaurată. Nimeni nu ştie cu siguranţă cine a construit turnul – un monument octogonal realizat aproa­pe integral din marmură pentelică, acelaşi tip de marmură din care a fost construit Partenonul, arareori folosit la construirea altor temple. Cu o înălţime de aproape 14 metri, turnul a fost atribuit arhitectului şi astrono­mu­lui Andronikos din Kyrros, însă, în perioada modernă, nimeni nu ştia cum funcţiona. ”Se spune că este prima staţie meteorologică din lume”, a declarat Stelios Daskalakis, coor­do­na­torul operaţiunilor de restaurare.

Mecanism hidraulic
„Turnul este amplasat în Roman Agora (piaţa publică), pentru că avea o valoare foarte mare pentru comer­cianţii care «citeau» vremea şi, de asemenea, îi ajuta să prezică ziua în care le soseau mărfurile”, a adăugat el. Deasupra acoperişului său, perfect conservat, realizat din 24 de dale din marmură, se află rămăşiţele unei coloane în stil corintic, care servea, probabil, de soclu pentru o morişcă de vânt, realizată din bronz, ce avea forma mesagerului mării, Triton, a pre­cizat Stelios Daskalakis. Sub acoperiş se află o friză cu opt Anemoi – zei ai vântului în mitologia greacă -, fiecare având faţa îndreptată în altă direcţie. Iar sub acea friză, se află liniile unui cadran solar. Marele mister al turnului constă în felul în care ceasul solar funcţiona pe timpul nopţii. Cea mai proeminentă teorie în domeniu afirmă că Turnul Vânturilor era echipat cu un mecanism hidraulic, care acţiona un ceas de apă, ce era adusă de la un izvor de pe Acropola din Atena. Însă utiliza­rea ceasului de apă în Turnul Vânturilor nu a fost de durată. Se spune că meca­nismul a fost furat în timpul perioadei romane şi nu a fost recuperat nicio­dată, relatează Stelios Daskalakis. De-a lungul timpului, Aerides, numele sub care mai este cunoscut monumentul, a fost utilizat şi ca biserică, iar res­tauratorii au des­coperit fragmente din fresce cu mo­tive creştine, inclusiv desene cu un înger şi cu un sfânt creş­tin călare pe un cal. Folosind o cameră multispec­trală, cercetătorii au desco­perit pe zidurile interne şi externe decoraţii uluitoare, în culori bogate. Tavanul era pictat într-o nuanţă puter­nică de albastru egiptean, cu bucle roşii şi margini decorate. În perioada târzie a ocupaţiei otomane, monu­mentul a fost folosit şi ca locaş de cult de der­vişii musulmani sufiţi. O nişă semicir­culară (mihrab, n.r.) a fost săpată în direcţia oraşului Mecca, iar pereţii ei sunt decoraţi cu inscripţii oto­mane. Folosirea turnului ca locaş de cult musulman l-a salvat de intenţia unui diplomat britanic, Lordul Elgin, care a furat numeroase sculpturi din mar­mură din Partenonul de pe Acopola din Atena în urmă cu peste 200 de ani. ”În 1799, el a început să plănuiască transferul întregului mo­nument în Marea Britanie. Însă turnul era consi­derat un loc sacru şi nu li s-a permis ca monumentul să fie stră­mutat”, a explicat Stelios Daskalakis. Turnul Vânturilor a rămas închis pentru public după plecarea dervişilor din Atena în 1828, fiind redeschis pentru o scurtă perioadă, în 1843, când a fost folosit ca depozit de antichităţi. Trecerea timpului şi-a pus amprenta asupra turnului, la fel ca dezastrele na­turale şi poluarea, determinând autori­tăţile elene să înceapă operaţiuni de restaurare, în 2014.