Ce semnificaţie are carnetul MAN al lui Petru Groza?

Dr. Gheorghe Firczak

Evident, personalitatea lui Petru Groza (foto), la prima vedere, pare complexă şi semnificativă pentru istoria neamului românesc. Complexă nu este, mai degrabă contradictorie, dar semnificativă da. A fost omul care a girat prin atitudinea sa, supralicitând neapartenenţa sa la partidul comunist, dezastrul României pentru perioada 1945-1989.

Evocarea istorică trebuie bazată pe surse istorice, de aceea noi lucrăm cu…materialul clientului. O sugerează volumul său de amintiri, cu un titlu semnificativ, „Adio lumii vechi! Memorii“ (Bucureşti, 2003), pe care nici măcar Nicolae Ceauşescu şi politrucii lui nu au acceptat să-l tipărească. „Întâmpinarea“ scrisă la începutul volumului de fiul autorului, Liviu Groza, menţionează acest aspect. De ce? Deoarece Petru Groza blasfemia în rândurile ei Marea Unire şi preamărea realizările marelui vecin de la răsărit.
După un număr de ani de la Marea Unire, Petru Groza caracterizează evenimentul: „Iată deci cum s-au petrecut lucrurile la Alba-Iulia, acum aproape trei decenii, văzute azi fără ceaţa legendelor şi deformărilor create artificial (sic!-n.n.) în jurul acestei date istorice de către politicienii ardeleni, mereu preocupaţi, în decursul celor douăzeci şi trei de ani de aşa zisa «Românie Mare», de schimbul de monedă măruntă a capitalului acumulat de bunacredinţă a unui popor credul (sic!-n.n.) care şi-a pus destinul în mâinile lor“. (Petru Groza, Op. cit., p. 199). Marea Unire a fost pregătită de „…un simulacru de consultare a poporului pe judeţe…“ (Ibidem, p. 186). Sigur că aminteşte peiorativ România Mare, deoarece nu trebuia să-şi supere stăpânii de la Moscova, care anexaseră din nou teritoriul dintre Prut şi Nistru (1945-1947), pentru că, vezi Doamne, moldovenii nu sunt români, în viziunea lor. Descins la Bucureşti, ajuns la „Capşa“ are impresia că aceasta are aspectul unei „…spelunci sinistre din mahalalele Budapestei sau Vienei…“iar el a nimerit într-o „…sală meschină… şi prost luminată…“(Ibidem, p. 209).
Pe Miron Cristea, cosecretar al Marii Adunări Naţionale la Alba-Iulia (1918), episcop, apoi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, îl caracteriza: „În tinereţea lui a fost un băiat tare frumos şi mare crai… a furnizat şi bucureştenilor un bogat material de aventuri palpitante, Patriarhia devenind ea însăşi un mic harem.“ (Ibidem, pp.391-392). Lui Iuliu Hossu, cosecretar al Marii Adunări Naţionale la Alba-Iulia (1918), episcop, apoi cardinal al Bisericii Române Unită cu Roma Greco-Catolică, deşi el a citit mulţimii, la 1 Decembrie 1918, Rezoluţia care consfinţea Marea Unire, i-a hărăzit detenţia (1948-1970).
Mult mai apreciativ este la adresa Uniunii Sovietice, fiind copleşit de „…de uriaşa experienţă făcută prin înfiinţarea primului stat socialist din lume…“(Ibidem, p. 490). Acest… succes îi anulează toate cunoştinţele dobândite în studenţie la Budapesta, Berlin şi Leipzig. Concluzionează: „Astfel, prin propriile mijloace am ajuns la o deşteptare din marea confuzie ideologică – ce-i drept, târzie, dar totuşi deşteptare.“ (Ibidem, p. 494).
Ceea ce mă miră este faptul că meleagurile hunedorene, depozitare ale unui imens tezaur istoric, sunt exemplificate şi cu un astfel de exponat. Ar fi fost constructiv să fie expuse concomitent măcar o coadă de lopată din cele confecţionate la ordinul nomenclaturii de partid, destinate să fie folosite de gărzile pregătite în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 să se deplaseze la Timişoara pentru restabilirea ordinii socialiste.
Petru Groza a fost un personaj sinistru, chiar mai sinistru decât Ana Pauker, Vasile Luca, Iosif Chişinevschi, Emil Bodnăraş, Gheorghe Pintilie şi alţii. De ce? Deoarece Petru Groza a fost beneficiarul unei alte educaţii decât cei amintiţi mai sus. Sinistru, deoarece a patronat sovietizarea ţării noastre, distrugerea democraţiei şi, nu în ultimul rând, decimarea intelectualităţii româneşti. Dacă prezentarea exponatului ar fi fost însoţită de explicaţiile corespunzătoare, atunci tânăra generaţie ar cunoaşte în detaliu istoria.