Ce se întâmplă bine la Deva… poartă de data asta marca „Decebal”

Realitatea este că m-am săturat să tot scriu despre lucruri negative. Din fericire, există şi un eveniment care reuşeşte să fie 100 la sută pozitiv – ce-i drept, prin comparaţie cu un dezinteres cvasi-total, într-un domeniu care ar trebui să fie unul de forţă, mai ales pentru o ţară care nu mai pridideşte să exporte inteligenţă către cei ce ştiu s-o aprecieze.
Peste o săptămână, Colegiul naţional „Decebal” din Deva va găzdui un simpozion ştiinţific. Plictisitor, veţi spune – nişte oameni care se adună acolo, pentru a-şi asculta fel de fel de comunicări – poate prea deştepte ca să-i intereseze pe alţii.
S-ar putea să fie şi asta o parte din adevăr. Numai că este acel adevăr parţial, al celor pentru care performanţa se măsoară în ore de scandal Pepe-Oana sau în vile, maşini de lux şi figuri de şmecheri. Colegiul Naţional „Decebal” a preluat, în cea mai bună tradiţie a legii cererii şi ofertei, acel rol pe care de fapt ar trebui să revină unei universităţi. Cum n-o avem, iată că prof. dr. Pompiliu Teodor, despre care am aflat şi eu că a fost un ilustru istoric absolvent al „Decebalului”, este omagiat prin organizarea acestui eveniment ştiinţific. Pompiliu Teodor, fost profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, a format multe generaţii de istorici români, fiind deci un nume de referinţă în domeniul său de activitate. Spre plăcuta surpriză a organizatorilor, Colegiul „Decebal” şi Asociaţia Profesorilor de Istorie din România, filiala Hunedoara, s-au înscris la simpozion aproape 40 de specialişti sau doctoranzi din mai multe judeţe ale ţării, dovadă clară că există un interes major pentru oportunitatea de a putea prezenta rezultatele cercetărilor ştiinţifice autohtone. S-au înscris oameni cu studii adevărate, nu făcute pe la vreun IDD obscur, cu lucrări preluate cu copy-paste de prin cine ştie ce volume găsite pe Internet. Acest simpozion este clar o dovadă că oraşul are încă specialişti de calitate, care trudesc anonim, fără să fie aureolaţi cu funcţii, mult prea solicitate de cei fără experienţă.
Sunt, dacă vreţi, oameni care aduc acel bine ce lipseşte, ştirile pozitive de care nimeni nu mai este interesat, pentru că – recunosc, ca fost reporter – nimeni nu le cere la televiziuni, fiind, în sine, plictisitoare. Ce să vezi la un simpozion? Numai că aceşti oameni pot fi cei care, băgaţi în seamă, ar împinge în faţă o Românie aflată momentan în criză profundă a valorilor.