Ce ne facem, fetelor…? Ba da!

Oricum am lua-o, că Boc habar nu are de guvernare, că Traian Băsescu practică un stil demagogic şi autoritarist, că se substituie unui prim-ministru care… habar nu are de guvernare, este cert că suntem în criză, că nu sunt bani şi că va fi nevoie de sacrificii.
Nu am avut noi, românii, posibilitatea să oprim prăbuşirea băncii americane Lehman Brothers, care a declanşat actuala criză. Nu avem posibilitatea să-i pedepsim pe vinovaţi. Nu puteam opri nici propagarea crizei, căci, după cum spunea acum ceva vreme primarul din Hunedoara, când America strănută, Europa are gripă. Dar câte ceva tot puteam face. S-o iau pe rând.
Se poate discuta, sunt de acord, asupra avertismentului lansat de Călin Popescu Tăriceanu, cel referitor la inoportunitatea măririi cu 50 la sută a salariilor profesorilor. Omul a spus şi de ce – vine criza… Care, evident, a fost declanşată nu de liberalii români, căci dacă ar fi fost aşa, Grecia ar fi fost astăzi bine-mersi, Spania şi Portugalia s-ar fi simţit excelent, iar cei de la FMI şomau. Putem discuta şi de ce liberalii au votat totuşi în Parlament legea cu pricina. Acestea constituie însă partea văzută a aisbergului. Eu cred aşa – în momentul în care un premier, Tăriceanu de data asta, spune că suntem în pericol, trebuie cercetat dacă are dreptate, chiar şi în ipoteza – perfect justificată, în orice stat democratic, Opoziţia altă treabă nu are – că are o parte de vină. Dacă unul îţi dă foc la casă, prima dată încerci să stingi focul, abia după aceea te răfuieşti cu vinovatul.
Tăriceanu nu a fost crezut. A fost acuzat, băşcălios, de către marele meşter, care a spus că la noi nu va fi criză. Că avem noroc că suntem aşa, mai la coada clasamentului, cu economie cam şubredă. Apoi s-a spus că va fi, dar nu cine ştie ce. Apoi chiar a fost. Unii spuneau, în toamna lui 2008, că în primăvara lui 2009 va fi jale. Că tăvălugul nu a sosit. Dar… surpriză! Începând cu jumătatea anului trecut, am început să aflăm că ieşim… încet, dar ieşim, greul a fost depăşit, vârful a trecut, din semestrul al II-lea a lui 2009 va începe redresarea. (Văcăroiu, îl mai ţineţi minte, avea şi el o vorbă din asta – relansarea…).
Nu ne-am relansat. Nici redresat. Desigur că e criză, desigur că nu ne puteam sustrage, dar după avertismentul din 2008 al lui Tăriceanu, se putea începe ceva, o măsură acolo, îngheţarea salariilor, mă rog, era greu, dar nu atât de greu ca acum.
Ce ne facem, domnule Boc? Acum, cel puţin, ştiţi precis?