Ce-i lipseşte României…?

R: Partidul lui Miron Cozma.
PSDMR poate foarte bine să ducă cu gândul – pe cei care au învăţat Istorie pe vremea când chiar se mai învăţa Istorie – la vechiul şi prea-cinstitul Partid Social-Democrat al Muncitorilor din România, revendicat drept strămoş atât de PSDR, Partidul Social Democrat (reînviat de Sergiu Cunescu după 1989), cât şi de avortonul Partid Comunist Român, responsabil în bună măsură cu distrugerea României moderne, după perioada de relativă sincronizare democratică cu Europa, între 1859 şi 1938.
Dar PSDMR este o denumire pe care Miron Cozma, probabil bine sfătuit, doreşte să o dea unui partid despre care vorbeşte de multă vreme, dar care nu a luat fiinţă – din varii motive, cunoscute mai ales de iniţiatorul său. Social-democraţia sună bine în aceste vremuri de restrişte, sună promiţător. Chiar cu bruma de cultură politică, oamenii – sau o parte din ei – ştiu că social-democraţia vrea binele poporului. „Al Muncitorilor” sună excelent. Criza, ca întotdeauna, produce – pe drept – valuri de nemulţumiri şi are ca efect reducerea drastică a nivelului de trai, în principal în rândurile, cum s-ar spune proletar, „celor ce muncesc”. Aşa că un partid care le este dedicat poate să pice precum o mănuşă, frate (sau soră…) cu un altul, numit „al poporului”, cu sloganuri atât de deşănţat-populiste şi absurde, că ţi se şi ridică părul măciucă, văzând că sunt indivizi care chiar cred că li se vor da 20.000 de euro, că liderul ridică rând pe rând Ardealul, Moldova, Ţara Românească, că îi înflăcărează pe tolea-ciumacii săi votanţi, care scandează asurzitor „DD preşedinte”…
Responsabil în bună măsură de începutul dezastrului românesc în relaţia sa cu Europa, prin lansarea devastatoarelor mineriade, iată că Miron Cozma se reorientează spre nenumăratele posibilităţi pe care i le oferă democraţia, pe care prin mineriade, a pus-o serios în pericol. Epoca mineriadelor fiind apusă din lipsă de ortaci dispuşi să pornească spre Bucureşti, recrutarea de ortaci politici poate începe, inclusiv cu ajutorul televiziunilor care cred că furia bine jucată a justiţiarului-cu-lămpaş poate fi direcţionată împotriva lui Traian Băsescu. Am rămas siderat văzându-l pe Miron Cozma pe post de expert sindical, răbufnind în stilu-i consacrat.
Pe timp de criză şi în vremuri tulburi, se nasc constructe politice dubioase. România este din nou originală, cu partide manelizat-mesianice şi mişcări pseudo-stângiste, rezultate clare ale unei degringolade sociale accentuate.