Arhive categorii: Mesagerul financiar-fiscal

Fișierul Standard de Control Fiscal (SAF-T) (2)

Pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Transparență decizională , a fost publicat , în data de 16 septembrie 2021, Proiect de ordin al președintelui ANAF privind natura informațiilor pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le declare prin fișierul standard de control fiscal, modelul de raportare al acestuia, procedura de transmitere, precum și termenele de transmitere și data/datele de la care categoriile de contribuabili/plătitori sunt obligate să transmită fișierul standard de control fiscal.

În completarea materialului publicat anterior(în data de 11.08.2021) pe această temă, în cele ce urmează prezentăm reglementările privitoare la data/datele de la care categoriile de contribuabili/plătitori sunt obligați să transmită fișierul standard de control fiscal, precum și categoriile de contribuabili/plătitori exceptate de la transmiterea fișierului standard de control (informații conținute în Anexa 5 a proiectului actului normativ) :

1.Obligația de transmitere a fișierului standard de control fiscal prin intermediul Declarației informative D406 devine efectivă pentru fiecare categorie de contribuabili , astfel:

– pentru contribuabilii încadrați în categoria mari contribuabili la data de 31 decembrie 2021, obligația de depunere a Declarației informative D406 începe de la data de 1 ianuarie 2022 (data de referință pentru mari contribuabili);

– pentru contribuabilii încadrați în categoria contribuabili mijlocii la data de 31 decembrie 2021, obligația de depunere a Declarației informative D406 începe de la data de 1 ianuarie 2023 (data de referință pentru contribuabilii mijlocii);

– pentru contribuabilii încadrați în categoria de contribuabili mici la data de 31 decembrie 2021, obligația de depunere a Declarației informative D406 începe de la data de 1 ianuarie 2025 (data de referință pentru contribuabilii mici);

– pentru contribuabilii nou înregistrați/încadrați după data de referință pentru fiecare categorie în parte, obligația de depunere a Declarației informative D406 începe de la data efectivă a înregistrării, prima depunere a Declarației informative D406 urmând să se facă în ultima zi a lunii care urmează perioadei pentru care se face raportarea, ulterior datei de referință pentru categoria în care au fost înregistrați/încadrați.

2.Contribuabilii care au fost încadrați într-o categorie care avea obligația depunerii Declarației informative D406, conform datelor de referință, iar ulterior sunt încadrați într-o categorie pentru care nu s-a împlinit data de referință pentru depunerea declarației, vor continua să raporteze fișierul standard de control prin depunerea de Declarații informative D406.

3.Următoarele categorii de contribuabili au obligația de depunere a fișierului standard de control fiscal (SAF-T), prin intermediul Declarației informative D406:

– Regiile autonome
– Instituțiile naționale de cercetare dezvoltare
– Societățile comerciale pe acțiuni (S.A.)
– Societățile în comandită pe acțiuni (SCA)
– Societățile comerciale în comandită simplă (SCS)
– Societățile comerciale în nume colectiv (SNC)
– Societățile comerciale cu răspundere limitată (SRL)
– Societățile/Companiile naționale
– Organizațiile cooperatiste meșteșugărești (OC1)
– Organizațiile cooperatiste de consum (OC2)
– Organizațiile cooperatiste de credit (OC3)
– Alte persoane juridice
– Unitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu

sediul în străinătate
– Persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu

permanent/mai multor sedii permanente în România,
– Persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România
– Asociațiile cu scop patrimonial
– Asociațiile/ Persoanele fără scop patrimonial
– Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum

sunt prevăzute în legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil

– Societățile nerezidente care au în România un cod de înregistrare în scopuri de TVA (contribuabilii înregistrați prin înregistrare directa, contribuabilii înregistrați prin reprezentant fiscal, sediile fixe).

4.Următoarele categorii de contribuabili nu vor avea obligația de depunere a fișierului standard de control fiscal (SAF-T):

–  Persoanele fizice autorizate

–  Întreprinderile individuale

–  Întreprinderile familiale

–  Persoanele fizice care desfășoară activități cu scop lucrativ (PFL)

–  Asociațiile familiale (ASF)

–  Societățile profesionale de avocați cu răspundere limitată (SPAR)

–  Societățile profesionale notariale și birourile individuale notariale

–  Societățile profesionale practicieni în insolvență (SPI)

–  Întreprinderile profesionale unipersonale cu răspundere limitată (URL)

–  Instituțiile publice (PUB), indiferent de sursa lor de finanțare sau de categoria de

contribuabili la care sunt încadrate.

–  Autoritățile administrative, indiferent de sursa lor de finanțare.

Informațiii detaliate referitoare la data/datele de la care categoriile de contribuabili/plătitori sunt obligate să depună fișierul standard de control fiscal (SAF-T), precum și categoriile de contribuabili/plătitori exceptate de la depunerea fișierului standard de control, care vor completa cele cuprinse în prezenta anexă, se vor publica pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin intermediul ”Ghidului contribuabilului pentru pregătirea și depunerea Declarației informative D406 – Fișierul standard de control fiscal (SAF_T)”.

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Certificatul medical pentru carantină

„Ținând cont de necesitatea punerii în concordanță a dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, cu cele ale Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește asigurarea unui acces mai facil la certificate de concediu medical în situația în care se impune izolarea persoanelor asigurate, prin reconsiderarea obigației acestora de a prezenta adeverința de la plătitorii de indemnizații,

pentru a se responsabiliza persoanele care se deplasează în interes personal în zone în care există epidemie, risc epidemiologic sau biologic, cu un agent înalt patogen, și care, la întoarcerea pe teritoriul României, pentru a nu deveni astfel factori de risc pentru persoanele cu care vin în contact, intră în concediu medical pentru carantină, pentru care din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate se suportă indemnizațiile corelative, ”

Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență Nr.74/2021 din 30 iunie 2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, pentru modificarea art.299 alin.(4) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru stabilirea unor măsuri cu privire la acordarea concediilor medicale – publicată în Monitorul Oficial Nr. 645 din 30 iunie 2021.

Printre altele, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.158/2005 a fost modificată și completată după cum urmează:

„La articolul 22, după alineatul (1) se introduce un nou alineat (1^1), cu următorul cuprins:

(1^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1), indemnizația prevăzută la art. 18 lit. b) se suportă pentru o perioadă de 5 zile din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în cazul în care se instituie măsura carantinei la întoarcerea pe teritoriul României, pentru o persoană care s-a deplasat în interes personal într-o zonă în care la momentul deplasării exista epidemie, risc epidemiologic sau biologic, cu un agent înalt patogen, în condițiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănatate nr. 15/2018/1.311/2017, cu modificările și completările ulterioare. ”

Potrivit prevederilor art.37 alin.(5) din Ordinul Nr.1398/729/2021 din 29 iulie 2021 pentru modificarea și completarea normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.15/2018/1.311/2017: „ Prin excepție de la prevederile alin.(4), în cazul în care se instituie măsura carantinei la întoarcerea pe teritoriul României, pentru o persoană care s-a deplasat în interes personal într-o zonă în care la momentul deplasării exista epidemie, risc epidemiologic sau biologic, cu un agent înalt patogen, din perioada cuprinsă în concediul medical pentru carantină se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate numai indemnizația aferentă primelor 5 zile de carantină.  ”

Prin urmare, în cazul persoanelor care vor beneficia de concediu medical pentru carantină, urmare situațiilor reglementate prezentate mai sus, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale  de sănătate se suportă / se va suporta numai indemnizația aferentă primelor 5 zile de carantină – angajatorul neavând obligația plății indemnizației pentru restul de zile (din concediul medical pentru carantină).

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Modificarea și completarea Codului de procedură fiscală (3)

În Monitorul Oficial nr.832 din 31 august 2021 a fost publicată Ordonanța nr.11 din 30 august 2021 pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală și reglementarea unor măsuri fiscale .

În completarea materialului publicat anterior pe această temă, în cele ce urmează continuăm prezentarea principalelor modificări/completări/schimbări preconizate – conținute în Nota de fundamentare a proiectului actului normativ:

  1. j) Se introduce Capitolul IV1 care prevede o procedură permanentă de eșalonare la plată, în formă simplificată, pentru obligațiile bugetare administrate de organul fiscal central.

Totodată, sunt propuse prevederi speciale pentru debitorii a căror activitate este restrânsă/inchisă de către organele abilitate ale statului:

”(1) Pentru obligațiile fiscale principale și accesorii restante a căror vechime este de maxim 12 luni anterioare datei depunerii cererii și nestinse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală, administrate de organul fiscal central, denumit în continuare organ fiscal, se aprobă eșalonarea la plată pe o perioadă de cel mult 12 luni.

(2) În sensul prezentului capitol, asocierile fără personalitate juridică care, potrivit legii, au calitatea de debitor sunt asimilate persoanelor juridice.”

 

  1. k) Se propune modificarea dispozițiilor art. 213 din Codul de procedură fiscală în sensul stabilirii unui termen rezonabil de valabilitate a măsurii asigurătorii, după data comunicării sesizării penale:

„(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii rămân valabile 3 luni de la data sesizării penale. La împlinirea acestui termen sau după instituirea măsurilor asigurătorii de către organele de urmărire penală potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai târziu de 3 luni, măsurile asigurătorii instituite de organul fiscal se ridică.”

 

  1. l) Se propune completarea art. 235 din Codul de procedură fiscală, cu o normă de excepție, în sensul că, în situația rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost respinsă contestația contribuabilului, în tot sau în parte, scrisorile de garanție/polițele de asigurare de garanție depuse de debitor în scopul suspendării executării silite se execută după 15 de zile de la data la care acţiunea este respinsă definitiv sau în ultima zi de valabilitate a scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție (dacă aceasta se împlinește înaintea celor 15 zile).

Astfel, se acordă un termen rezonabil în care debitorului poate plăti de bună voie, întrucât executarea scrisorii de către organul fiscal presupune costuri pentru debitor.

 

  1. m) Se propune modificarea art. 263 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, în sensul că, analiza cererilor de dare în plată depuse la ANAF să fie realizată la nivelul organului fiscal competent de către comisiile constituite în acest scop prin ordin al președintelui ANAF. Propunerea are în vedere, pe de o parte, faptul că darea în plată este o modalitate de stingere a obligațiilor fiscale administrate de organul fiscal competent și, pe de altă parte, se au în vedere măsurile care se iau în vederea descentralizării și debirocratizării la nivelul ANAF. Astfel, cererile de dare în plată sunt analizate la nivelul organului fiscal competent fără a mai fi transmise unei comisii care funcționează la nivel național.

 

  1. n) Anularea unor obligații accesorii

În completarea facilităților fiscale adoptate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale, cu modificările și completările ulterioare, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2021 privind unele măsuri fiscale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul fiscal, se propune:

– anularea dobânzilor, penalităților și tuturor accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale administrate de organul fiscal central cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020, în cazul contribuabililor care au fost supuși inspecţiei fiscale sau verificării situaţiei fiscale personale începute și pentru care s-a comunicat decizia de impunere în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale, cu modificările și completările ulterioare și data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2021 privind unele măsuri fiscale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul fiscal.

Acordarea facilității se realizează cu respectarea condiției de plată integrală a obligației bugetare principale stabilite prin decizia de impunere, până la un anumit termen, și cu depunerea cererii de anulare până cel târziu la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv. În situația în care obligația bugetară principală stabilită prin decizia de impunere a fost achitată până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, contribuabilul are dreptul de a beneficia de facilitatea fiscală dacă depune cererea până la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv.

– anularea dobânzilor, penalităților și tuturor accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale administrate de organul fiscal cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020, în cazul contribuabililor care au fost supuși verificării documentare după data intrării în vigoare a OUG nr. 69/2020.

Acordarea facilității se realizează cu respectarea condiției de plată integrală a obligației bugetare principale stabilite prin decizia de impunere până la anumite termene  și cu depunerea cererii de anulare până cel târziu la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv, respectiv în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere dacă termenul de 90 de zile se împlineşte după 31 ianuarie 2022.

În ambele situații reglementate,accesoriile stinse atât înainte, cât și după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, se restituie potrivit Codului de procedură fiscală. Este de menționat că, în scopul aplicării unui tratament unitar, măsura are în vedere și contribuabilii care au avut în derulare o inspecție fiscală în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a OUG nr. 69/2020 și data intrării în vigoare a OUG nr. 19/2021 și pentru care a fost emisă o decizie de impunere cu obligații bugetare principale cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv, pentru care s-au calculat accesorii, care au stins atât obligațiile principale cît și accesoriile  dar nu au putut accesa facilitățile reglementate de OUG nr. 69/2020 și nu pot accesa nici facilitățile reglementate prin OUG nr. 19/2021.

 

 

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Modificarea și completarea Codului de procedură fiscală (2)

În Monitorul Oficial nr.832 din 31 august 2021 a fost publicată Ordonanța nr.11 din 30 august 2021 pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală și reglementarea unor măsuri fiscale .

În completarea materialului publicat anterior pe această temă, în cele ce urmează continuăm prezentarea principalelor modificări/completări/schimbări preconizate – conținute în Nota de fundamentare a proiectului actului normativ:

  1. f) Se propune modificarea art. 129,  în sensul  creării  posibilității  refacerii inspecției fiscale de către aceeași echipă de inspecție care a încheiat actul desființat, dacă din motive obiective, nu există posibilitatea refacerii inspecției fiscale de către o altă echipă de inspecție.

 

  1. g) Se propune modificarea art. 157 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură fiscală, în sensul ca să nu fie considerate restante obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare aprobat și confirmat în condițiile legii.

 

  1. h) Se propune modificarea prevederilor art. 164 din Codul de procedură fiscală pentru recunoașterea bunei credințe a contribuabililor, astfel că, la cererea acestora, viramentele efectuate eronat se vor corecta, cu păstrarea datei plății, iar în funcție de data plății se va păstra beneficiul acordat de legiuitor de plată a jumătate din minimul legal al amenzii:

„(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care plata s-a efectuat în alt buget decât cel al cărui venit este creanța fiscală plătită, cu condiția ca plata să nu fi stins creanțele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepția cazului în care în evidența fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puțin la nivelul plății eronate.

(…)

(7) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în următoarele situații:

  1. a) documentele de plată sunt întocmite de terții popriți;
  2. b) creanța fiscală este administrată de organ fiscal diferit. În acest caz, cererea se depune de debitor la organul fiscal la care s-a creditat contul bugetar cu plata efectuată eronat.”

 

  1. i) Se propune modificarea art. 169 din Codul de procedură fiscală, respectiv a procedurii de rambursare a taxei pe valoarea adăugată în sensul extinderii mecanismului de rambursare cu control ulterior, la toți contribuabilii cu unele excepții stabilite expres de lege, similar procedurii aprobate prin OUG nr. 48/2020:

”(1) Taxa pe valoarea adăugată, denumită în continuare TVA, solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, depuse în cadrul termenului legal de depunere, se rambursează de organul fiscal central, cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, depuse de contribuabilii mari și mijlocii, stabiliţi potrivit prevederilor art. 30 alin.(3),care se soluţionează după efectuarea inspecţiei fiscale anticipate, în cazul în care:

  1. a) contribuabilul/plătitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni;
  2. b) organul fiscal central, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite;
  3. c) pentru contribuabilul/plătitorul respectiv a fost declanşată procedura de lichidare voluntară sau a fost deschisă procedura de insolvenţă, cu excepţia celor pentru care s-a confirmat un plan de reorganizare, în condiţiile legii speciale.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, depuse de alţi contribuabili/plătitori decât cei prevăzuţi la alin. (2) care se soluţionează după efectuarea inspecţiei fiscale anticipate, în cazul în care:

  1. a) contribuabilul/plătitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni;
  2. b) organul fiscal central, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite;
  3. c) pentru contribuabilul/plătitorul respectiv a fost declanşată procedura de lichidare voluntară sau a fost deschisă procedura de insolvenţă, cu excepţia celor pentru care s-a confirmat un plan de reorganizare, în condiţiile legii speciale;
  4. d) contribuabilul/plătitorul depune primul decont cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, după înregistrarea în scopuri de TVA;
  5. e) soldul sumei negative de TVA solicitată la rambursare provine dintr-un număr de perioade mai mare decât numărul perioadelor de raportare utilizate într-o perioadă de 12 luni.

(4) În sensul  prezentului articol, se consideră că persoanele impozabile prezintă un risc de rambursare necuvenită a TVA dacă se regăsesc în oricare dintre următoarele situații:

  1. a) organele fiscale primesc documente oficiale de la alte instituții, care vizează aspecte de natură fiscală și se constată că au incidență în acordarea unei rambursări necuvenite de TVA;
  2. b) în cadrul acţiunilor de control fiscal s-au constatat fapte care pot întruni elementele constitutive ale unor infracţiuni cu implicaţii de natură fiscală;
  3. c) cu ocazia inspecţiei fiscale ulterioare au fost stabilite diferenţe mai mari de 10% din suma rambursată, dar nu mai puţin de 50.000 lei pentru fiecare decont de TVA care a făcut obiectul inspecţiei fiscale ulterioare;
  4. d) s-au constatat neconcordanţe semnificative, verificate şi confirmate de organul fiscal, între informaţiile înscrise în declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA depuse de persoana impozabilă şi cele depuse de partenerii de afaceri şi/sau neconcordanţe semnificative între datele primite prin sistemul VIES şi cele declarate de către persoana impozabilă prin declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare.

(5) În cazul deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, depuse după termenul legal de depunere, suma negativă din acestea se preia în decontul perioadei următoare.

(6) În cazul decontului cu sumă negativă de TVA depus în numele unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal, dispoziţiile alin. (2) sau (3), după caz, sunt aplicabile atât pentru reprezentantul grupului fiscal, cât şi pentru membrii acestuia.

(7) Procedura de aplicare a prevederilor prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(8) Ori de câte ori, în condiţiile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecţie fiscală ulterioară, inspecţia fiscală se decide în baza unei analize de risc.

(9) În cazul inspecţiei fiscale anticipate, efectuate pentru soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA, prin excepţie de la prevederile art. 117, perioada supusă inspecţiei fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale în care s-au derulat operaţiunile care au generat soldul sumei negative a taxei. Dispoziţiile art. 94 alin. (3) rămân aplicabile.

(10) În situaţia în care se constată indicii privind nerespectarea legislaţiei fiscale ori stabilirea incorectă a obligaţiilor fiscale, prin operaţiuni care s-au desfăşurat în afara perioadei prevăzute la alin. (9), inspecţia fiscală se extinde corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 117.”

 

 

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Modificarea și completarea Codului de procedură fiscală (1)

Pe site-ul Ministerului Finanțelor , Transparență , Proiecte de acte normative, a fost publicat , în data 20.08.2021, Proiect Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală și reglementarea unor măsuri fiscale .

În Monitorul Oficial nr.832 din 31 august 2021 a fost publicată Ordonanța nr.11 din 30 august 2021 pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală și reglementarea unor măsuri fiscale .

În cele ce urmează, prezentăm principalele modificări/completări/schimbări preconizate – conținute în Nota de fundamentare a proiectului actului normativ:

  1. a) Potrivit Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică, SAF-T este un fișier de audit standard pentru schimbul electronic de date contabile fiabile de la organizații către o autoritate fiscală națională sau auditori externi.

În ultima perioadă un număr tot mai mare de controale fiscale se derulează prin efectuarea de analize privind datele furnizate electronic de către contribuabilii verificați, la cererea inspectorilor fiscali, însă, și fără a avea un format standard privind furnizarea de date.

Având în vedere caracterul de noutate al conceptului SAF-T precum și impactul implementării obligației de depunere a acestuia asupra contribuabililor, este oportună introducerea acestuia în legislația națională.

Pe cale de consecință se propune modificarea următoarelor prevederi din Codul de procedură fiscală:

– pct. 19 al art. 1 din Codul de procedură fiscală, în sensul introducerii noțiunii de standard de control fiscal, respectiv definirea SAF-T – ului ca fiind o declarație informativă în legătură cu evidențele contabile și fiscale;

– completarea art. 55 din Codul de procedură fiscală astfel încât să constituie mijloc de probă orice element de fapt care servește la constatarea unei stări de fapt fiscale,  înregistrări audiovideo, date și informații aflate în orice mediu de stocare, inclusiv fișierul standard de control fiscal stocat într-un mediu care asigură unicitatea, integralitatea și integritatea acestuia. De asemenea, completarea cu dispoziții referitoare la punerea la dispoziție, a unei copii sau a unui link privind fișierul standard de control fiscal, la solicitarea persoanelor interesate, care pot fi: organele de soluționare a contestațiilor, organele judiciare;

– prin art. 59  se instituie obligația depunerii fișierului standard de control fiscal:

”(1) Contribuabilul/plătitorul are obligația de a depune la organul fiscal central o declarație cuprinzând informații din evidența contabilă și fiscală, denumită în continuare fișierul standard de control fiscal.

(2) Fișierul standard de control fiscal se depune în format electronic, la termenul stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F..

(3) Prin excepție de la prevederile art. 103 alin. (5), în cazul în care fișierul standard de control fiscal nu a fost validat ca urmare a detectării unor erori în completarea sa, data depunerii fișierului este data din mesajul transmis inițial cu condiția depunerii de către contribuabil/plătitor a unui fișier valid în termen de 5 zile lucrătoare după termenul prevăzut la alin. (2).

(4) Natura informațiilor pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le declare prin fișierul standard de control fiscal, modelul de raportare precum și data/datele de la care categoriile de contribuabili/plătitori sunt obligate să depună fișierul standard de control fiscal, se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(5) Procedura de transmitere a fișierului standard de control fiscal, precum și condițiile în care se realizează transmiterea, se aprobă prin ordin al presedintelui A.N.A.F.”

– la art. 113 alin. (2) se propune ca fișierul standard de control fiscal să constituie obiect al verificarii organului de inspectie fiscală în cadrul efectuării inspecției fiscale;

– introducerea unui nou articol, art. 3371 care să permită A.N.A.F. să sancționeze contravențional:

”(1) Constituie contravenții următoarele fapte:

  1. a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a fișierului standard de control fiscal;
  2. b) depunerea incorectă ori incompletă a fișierului standard de control fiscal.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel:

  1. a) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la lit. a);
  2. b) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la lit. b).

(3) Nu se sancționează contravențional:

  1. a) persoanele care corectează fișierul standard de control fiscal până la termenul legal de depunere a următorului fișier;
  2. b) persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corectează declarațiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.”

 

  1. b) Se propune modificarea art. 8 din Codul de procedură fiscală prin introducerea unui nou alineat care să reglementeze obligația pentru contribuabil/plătitor de a atașa și copia legalizată de pe documentul original, în cazul unui document redactat într-o limbă străină care nu are caractere latine și care este tradus în limba română.

Această modificare se impune în vederea identificării cu certitudine a unor persoane al căror nume este scris cu alte caractere decât cele latine.

 

  1. c) Se propune modificarea art. 701 din Codul de procedură fiscală în sensul că furnizarea de informații către autorităţile publice, instituţii publice şi de interes public din administraţia publică centrală şi locală se realizează utilizând sistemul informatic PatrimVen. În cazul persoanelor juridice de drept privat, furnizarea de informații urmează să se realizeze prin sisteme informatice dedicate (de exemplu platforma ARB, platforma IFN, sistemul informatic SPV) administrate de Ministerul Finanțelor prin Centrul Național pentru Informații Financiare. În plus, se propune modificarea art. 11 alin. (61) în vederea corelării în ceea ce privește furnizarea de informații:

”(61) În scopul aplicării prevederilor alin. (3) lit. d), solicitantul care prin natura activităţii solicită frecvent informaţii de natura secretului fiscal despre clienţii/partenerii săi poate încheia un protocol privind schimbul de informaţii cu organul fiscal deţinător al informaţiei ce se transmite, utilizând sistemul informatic în conformitate cu art. 701.”

 

  1. d) Se propune completarea art. 92 din Codul de procedură fiscală cu un nou alineat, alin. (91), în sensul că toate deciziile de inactivare emise de organul fiscal vor fi suspendate ca urmare a hotărârilor instanțelor de judecată în baza prevederilor legii nr. 554/2004. La această propunere s-a avut în vedere că în practică au apărut numeroase situații în care instanțele judecătorești au dispus suspendarea executării deciziilor de declarare în inactivitate, fără a preciza și modul de ducere la îndeplinire a acestei suspendări și efectele care trebuie să se producă. Aceeași situație este și în cazul Deciziilor privind anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivit art.316 alin.(11) lit.a) – e) și h) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

 

  1. e) Se propune modificarea art. 105 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură fiscală, în sensul creării posibilității corectării declarațiilor fiscale ori de câte ori printr-o hotărâre judecătorească definitivă sunt dispuse măsuri care implică și modificări de impuneri aferente unor creanțe fiscale și perioade pentru care s-a anulat rezerva verificării ulterioare.

 

 

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Modificarea și completarea Codului fiscal (2)

În completarea materialului publicat anterior pe această temă, în cele ce urmează continuăm prezentarea principalelor modificări/completări/schimbări preconizate – conținute în Nota de fundamentare a proiectului actului normativ:

  1. e) Impozit pe veniturile nerezidenților

           e.1)Regimul fiscal al dividendelor distribuite și neplătite persoanelor nerezidente

Se clarifică regimul fiscal al dividendelor distribuite trimestrial dar care nu sunt plătite până la sfârșitul anului în care sunt distribuite. Astfel, pentru dividendele distribuite trimestrial cât și pentru cele distribuite după aprobarea situațiilor financiare anuale, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor, respectiv până la data de 25 a primei luni a anului fiscal modificat, următor anului în care s-a aprobat distribuirea dividendelor, după caz.

e.2)Regimul fiscal al dividendelor plătite persoanelor juridice străine din statele membre ale Uniunii Europene

Se propune inserarea scutirii de impozit a dividendelor plătite de către persoana juridică rezidentă către acționarul său nerezident, în cazul în care atât persoana nerezidentă cât și persoana juridică rezidentă sunt supuse impozitului pe profit, sau unui substitut al acestuia.

           e.3)Regimul fiscal al dividendelor plătite persoanelor juridice străine statele SEE: Liechtenstein, Islanda și Norvegia

Se va asigura același tratament fiscal dividendelor plătite de o persoană juridică rezidentă în România unei persoane juridice rezidente în Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei cu cel aplicabil dividendelor plătite între persoane juridice rezidente române potrivit art.43 din Codul fiscal. Statele membre ale Spațiului Economic European, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei trebuie să beneficieze de articolul 56 CE și articolul 40 din Acordul privind SEE, referitor la libera circulație a capitalului.

            e.4)Reguli privind certificatele de rezidență depuse on-line

Se propune completarea cadrului legal cu prevederea potrivit căreia certificatele de rezidență fiscală depuse prin Spațiul Privat Virtual să poată fi acceptate în copie conformă cu originalul întrucât prin Spațiul Privat Virtual nu pot fi transmise originalele certificatelor de rezidență sau copiile legalizate ale acestora.

            e.5)Reguli privind declarația informativă pentru veniturile cu regim de reținere la sursă a impozitului

Se propune clarificarea tehnică în ceea ce privește faptul că declarația informativă se depune și de către plătitorul de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, atunci când impozitul datorat de nerezident este suportat de către plătitorul de venit.

            f)Taxa pe valoarea adăugată

f.1)Se va asigura clarificarea noțiunilor „vânzări intracomunitare de bunuri la distanță” și, respectiv, „vânzări la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe”, în contextul aplicării în practică a noilor reguli privind TVA în domeniul comerțului electronic;

f.2)Se propune:

  • modificarea și completarea art. 315 alin. (4) din Codul fiscal, prin adăugarea referirii la codul de înregistrare în scopuri de TVAatribuit conform art. 317 din Codul fiscal, dându-se astfel posibilitatea persoanelor impozabile care au sediul activității economice în România de a aplica regimul UE fără a renunța la aplicarea regimului special de scutire pentru întreprinderile mici;
  • modificarea și completarea corespunzătoare a art. 316 și, respectiv, a art. 317 din Codul fiscal, prin introducerea unor prevederi potrivit cărora:

– persoanele impozabile care au sediul activității economice în afara României, dar care sunt stabilite în România printr-un sediu fix, care nu sunt înregistrate și nici nu au obligația înregistrării în scopuri de TVA, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal dacă optează pentru aplicarea regimului UE;

– persoanele impozabile care au sediul activităţii economice în România, dacă nu sunt înregistrate şi nu au obligația înregistrării conform art. 316 din Codul fiscal, pot solicita să se înregistreze conform art. 317 din Codul fiscal în cazul în care optează pentru aplicarea regimului UE;

  1. g) Impozite și taxe locale

            g.1) Se propune simplificarea modului de calcul al impozitului pe clădiri în cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, în sensul eliminării condiției actuale referitoare la deducerea cheltuielilor cu utilitățile. Actuala prevedere legală a creat dificultăți pentru organele fiscale locale la calculul impozitului pentru această categorie de clădiri, cauzate de modul de delimitare a suprafețelor pentru care se deduc aceste cheltuieli, existența contractelor cu furnizorii de utilități pentru suprafețele destinate activităților economice, calculul diferit al impozitului pentru suprafețe cu aceeași destinație, în funcție de deducerea sau nededucerea cheltuielilor cu utilitățile.

g.2) Se propune opțiunea ca actul de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport  încheiat între persoane care au domiciliul fiscal în România  sau încheiat între persoane cu domiciliul fiscal în România și persoane care nu au domiciliul fiscal în România, să poată fi încheiat și în formă electronică și semnat cu semnătură electronică calificată. De asemenea, se propune ca acesta să fie comunicat electronic în vederea radierii/înregistrării/înmatriculării mijlocului de transport  de către persoana care înstrăinează, de către persoana care dobândește sau de către persoana împuternicită, după caz, autorităților implicate.

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Modificarea și completarea Codului fiscal  (1)

Pe site-ul Ministerului Finanțelor, Transparență , Proiecte de acte normative, a fost publicat , în data de 20.08.2021, Proiect Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal.

În cele ce urmează, prezentăm principalele modificări/completări/schimbări preconizate – conținute în Nota de fundamentare a proiectului actului normativ:

  1. a) Regimul fiscal al ajustărilor pentru creanțe neîncasate

Se propune abrogarea modificării  privind deducerea integrală a ajustărilor pentru deprecierea creanțelor, înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, adusă prin Legea nr. 296/2020, începând cu data de 1 ianuarie 2022.

Totodată,  având în vedere creșterea volumului creanțelor neîncasate ca urmare a efectelor negative ale pandemiei de COVID-19, se propune majorarea limitei de deducere a ajustărilor pentru deprecierea creanţelor de la 30% la 50%, începând cu data de 1 ianuarie 2022.

  1. b) Regimul fiscal al dividendelor plătite între persoane juridice române

Se propune modificarea prevederilor referitoare la impozitarea dividendelor distribuite și neplătite până la sfârsitul anului respectiv, în sensul cuprinderii în sfera de reglementare a impozitului pe dividende a tuturor situațiilor de distribuire, prin referință la dividendele distribuite, potrivit legii, care nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora.

  1. c) Reguli specifice

          c.1) Reguli specifice pentru efectuarea plății anticipate aferente trimestrului I din anul fiscal,pentru contribuabilii care aplică art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020

Pentru contribuabilii care declarară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi anticipate, și care intră sub incidența prevederilor art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153/2020, cu modificările ulterioare, se propune efectuarea plății anticipate, pentru trimestrul I al fiecărui an fiscal/an fiscal modificat, la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului I. Această regulă este aplicabilă și pentru contribuabilii care sunt în al doilea an al perioadei obligatorii prevăzute la art. 41 alin. (3). Aplicarea regulii de calcul a plății anticipate pentru trimestrul I începe cu anul fiscal 2022, respectiv cu anul fiscal modificat care începe în anul 2022, și se încheie cu anul fiscal 2026, respectiv cu anul fiscal modificat care începe în anul 2026, după caz.

           c.2) Reguli specifice cu privire la determinarea impozitului pe profit pentru contribuabilii care intră sub incidența Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020

Se propune introducerea unor prevederi referitoare la determinarea impozitului pe profit asupra căruia se aplică procentul de reducere prevăzut deOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020, în sensul că sumele care se scad din impozit se completează și cu “Alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legislației în vigoare”.

  1.   d) Impozitul pe venit și contribuții sociale obligatorii

           d.1) În cazul contribuabililor care într-un an fiscal au realizat venituri din închirierea în scop turistic a unui număr de peste 5 camere, situate în locuinţe proprietate personală, indiferent de numărul de locuinţe în care sunt situate acestea, se propune ca obligația de a determina venitul net anual în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 68 și de a completa Registrul de evidenţă fiscală, să fie instituită pentru anul fiscal următor.

Astfel, modul de determinare a venitului net (normă de venit sau sistem real) se stabilește pentru anul următor, în funcție de numărul de camere închiriate în scop turistic în cursul anului fiscal de realizare a venitului.

           d.2) Se propune modificarea dispozițiilor cu privire la regimul fiscal stabilit în cazul dividendelor   distribuite persoanelor fizice, astfel încât prevederile referitoare la dividendele distribuite dar care nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, să fie aplicate tuturor dividendelor distribuite și neplătite, respectiv termenul de plată este până la data de 25 ianuarie, inclusiv, a anului următor celui în care s-a aprobat distribuirea acestora.

Astfel, modificarea reglementărilor vizează situațiile în care dividendele/câştigurile obţinute ca urmare a deţinerii de titluri de participare, au fost distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor/asociaţilor/investitorilor până la sfârşitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, impozitul pe dividende/câştig să se plătească până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor distribuirii.

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Grupul fiscal unic (TVA)

În conformitate cu prevederile art. 269 alin (9) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare ”În condițiile și în limitele prevăzute în normele metodologice, este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relații strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar și economic.”

Condițiile și limitele precizate în normele metodologice stabilesc, în principal, următoarele:

Grupul de persoane impozabile stabilite în România, independente din punct de vedere juridic și aflate în strânsă legătură din punct de vedere financiar, economic și organizatoric, poate opta să fie tratat drept grup fiscal unic, cu următoarele condiții cumulative:

  1. a) o persoană impozabilă nu poate face parte decât dintr-un singur grup fiscal;
  2. b) opțiunea trebuie să se refere la o perioadă de cel puțin 2 ani (această opțiune se referă la grup , nu la fiecare membru al grupului) .
  3. c) toate persoanele impozabile din grup trebuie să aplice aceeași perioadă fiscală.

Grupul fiscal se poate constitui din minimum două persoane impozabile.

Organul fiscal competent în administrarea persoanelor impozabile care fac parte dintr-un grup fiscal este organul fiscal central desemnat în acest scop, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare .

Se consideră în strânsă legătură din punct de vedere financiar, economic și organizatoric persoanele impozabile al căror capital este deținut direct sau indirect în proporție de mai mult de 50% de către aceeași asociați. Termenul asociați include și acționarii, conform Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Îndeplinirea acestei condiții se dovedește prin certificatul constatator eliberat de către registrul comerțului și/sau, după caz, alte documente justificative.

În vederea implementării grupului fiscal se depune la organul fiscal competent o cerere semnată de către reprezentanții legali ai tuturor membrilor grupului, care să cuprindă următoarele:

  1. a) numele, adresa, obiectul de activitate și codul de înregistrare în scopuri de TVA al fiecărui membru;
  2. b) dovada că membrii sunt în strânsă legătură conform celor precizate mai sus;
  3. c) numele membrului numit reprezentant.

Organul fiscal competent trebuie să ia o decizie oficială prin care să aprobe sau să refuze implementarea grupului fiscal și să comunice acea decizie reprezentantului grupului, în termen de 60 de zile de la data primirii documentației complete, respectiv a cererii completate și însoțită de documentele justificative.

Implementarea grupului fiscal intră în vigoare:

  1. a) în prima zi din luna următoare datei comunicării deciziei, în cazul în care membrii grupului au perioadă fiscală luna calendaristică;
  2. b) în prima zi a perioadei fiscale următoare datei comunicării deciziei, în cazul în care membrii grupului nu au perioadă fiscală luna calendaristică.

Reprezentantul grupului trebuie să notifice organului fiscal competent oricare dintre următoarele evenimente:

  1. a) încetarea opțiunii de a forma un grup fiscal unic, cu cel puțin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
  2. b) neîndeplinirea condițiilor, care conduc la anularea tratamentului persoanelor impozabile ca grup fiscal sau a unei persoane ca membru al grupului fiscal, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului care a generat această situație;
  3. c) numirea unui alt reprezentant al grupului fiscal cu cel puțin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
  4. d) părăsirea grupului fiscal de către unul dintre membri, cu cel puțin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
  5. e) intrarea unui nou membru în grupul fiscal, cu cel puțin 30 de zile înainte de producerea evenimentului.

În situațiile prevăzute la lit. a) și b) de mai sus, organul fiscal competent anulează tratamentul persoanelor impozabile ca grup fiscal sau, după caz, al unei persoane ca membru al grupului fiscal, astfel:

  1. a) În cazul prevăzut la lit. a), de la data de 1 a lunii următoare celei în care a încetat opțiunea în cazul în care membrii grupului au perioadă fiscală luna calendaristică, respectiv în prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care a încetat opțiunea, în cazul în care membrii grupului nu au perioadă fiscală luna calendaristică;
  2. b) În cazul prevăzut la lit. b), de la data de 1 a lunii următoare celei în care s-a produs evenimentul care a generat această situație în cazul în care membrii grupului au perioadă fiscală luna calendaristică, respectiv în prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care s-a produs evenimentul, în cazul în care membrii grupului nu au perioadă fiscală luna calendaristică.

În situațiile prevăzute la lit. c) – e) de mai sus, organul fiscal competent trebuie să ia o decizie oficială în termen de 30 de zile de la data primirii notificării și să comunice această decizie reprezentantului. Această decizie intră în vigoare din prima zi a lunii următoare celei în care a fost transmisă reprezentantului, în cazul în care membrii grupului au perioadă fiscală luna calendaristică, respectiv în prima zi a perioadei fiscale următoare, în cazul în care membrii grupului nu au perioadă fiscală luna calendaristică. Până la intrarea în vigoare a deciziei, persoanele impozabile care au solicitat părăsirea sau intrarea în grup a unui membru sunt tratate ca grup fiscal unic format din membri care au depus inițial opțiunea de a fi tratați ca grup fiscal unic și au fost acceptați în acest sens de către organul fiscal competent. În situația în care se solicită numirea unui alt reprezentant al grupului, organul fiscal competent anulează calitatea reprezentantului grupului fiscal și în aceeași decizie va aproba numirea unui alt reprezentant propus de membrii grupului.

Prin excepție, organul fiscal competent, în urma verificărilor efectuate sau la cererea persoanei impozabile:

  1. a) anulează, din oficiu sau, după caz, la cerere, tratamentul unei persoane ca membru al unui grup fiscal în cazul în care acea persoană nu mai întrunește criteriile de eligibilitate pentru a fi considerată un asemenea membru. Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care situația a fost constatată de organul fiscal competent în cazul în care membrii grupului au perioadă fiscală luna calendaristică, respectiv în prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care situația a fost constatată de organele fiscale competente, în cazul în care membrii grupului nu au perioadă fiscală luna calendaristică;
  2. b) anulează, din oficiu sau, după caz, la cerere, tratamentul persoanelor impozabile ca grup fiscal în cazul în care acele persoane impozabile nu mai întrunesc criteriile de eligibilitate pentru a fi considerate un asemenea grup. Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care situația a fost constatată de organul fiscal competent, în cazul în care membrii grupului au perioadă fiscală luna calendaristică, respectiv în prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care situația a fost constatată de organele fiscale competente, în cazul în care membrii grupului nu au perioadă fiscală luna calendaristică.

De la data implementării grupului fiscal unic :

  1. a) fiecare membru al grupului fiscal, altul decât reprezentantul:

– raportează în decontul de taxă menționat la art. 323 din Codul fiscal orice livrare de bunuri, prestare de servicii, import sau achiziție intracomunitară de bunuri sau orice altă operațiune realizată de sau către acesta pe parcursul perioadei fiscale;

– trimite decontul său de taxă reprezentantului;

–  nu plătește nicio taxă datorată și nu solicită nicio rambursare conform decontului său de taxă;

  1. b) reprezentantul:

– preia, în primul decont consolidat, soldurile taxei de plată de la sfârșitul perioadei fiscale anterioare, neachitate până la data depunerii acestui decont, precum și soldurile sumei negative a taxei pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile de TVA ale membrilor grupului aferente perioadei fiscale anterioare;

– raportează în propriul decont de taxă, menționat în art. 323 din Codul fiscal, orice livrare de bunuri, prestare de servicii, import sau achiziție intracomunitară de bunuri ori de servicii, precum și orice altă operațiune realizată de sau către acesta pe parcursul perioadei fiscale;

– raportează într-un decont consolidat rezultatele din toate deconturile de TVA primite de la alți membri ai grupului fiscal, precum și rezultatele din propriul decont de taxă pentru perioada fiscală respectivă;

– depune la organul fiscal competent toate deconturile de taxă ale membrilor, precum și formularul de decont de taxă consolidat;

– plătește sau, după caz, solicită rambursarea taxei care rezultă din decontul de taxă consolidat.

Fiecare membru al grupului fiscal trebuie:

  1. a) să depună declarația recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, la organul fiscal competent;
  2. b) să se supună controlului organului fiscal competent;
  3. c) să răspundă separat și în solidar pentru orice taxă datorată de el sau de orice membru al grupului fiscal pentru perioada cât aparține respectivului grup fiscal;
  4. d) să întocmească primul decont de TVA, după părăsirea grupului fiscal, doar pe baza operațiunilor efectuate în perioada ulterioară părăsirii grupului, fără preluarea soldului din decontul aferent perioadei fiscale anterioare, depus în vederea întocmirii decontului consolidat.

Livrările de bunuri și prestările de servicii realizate de fiecare membru al grupului sunt supuse regimului normal de impozitare prevăzut de titlul VII din Codul fiscal, indiferent dacă sunt realizate către terți sau către ceilalți membri ai grupului fiscal, fiecare membru al grupului fiind considerat o persoană impozabilă separată.

 

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Fișierul Standard de Control Fiscal (SAF-T)

În data de 9 iulie 2021, Agenția Națională de Administrare Fiscală a publicat , pe site-ul propriu , Transparență decizională, Ghidul contribuabilului pentru pregătirea și depunerea declarației informative D406-Fișierul Standard de Control Fiscal (SAF-T) .

În data de 9 august 2021, Agenția Națională de Administrare Fiscală a actualizat, pe site-ul propriu, Transparență decizională , documentația tehnică SAF-T .

 

  1. Informații generale despre Declarația informativă D406

Fișierul Standard de Control Fiscal (SAF-T) este un standard internațional pentru schimbul electronic de date contabile între societăți/organizații și autoritățile fiscale. Acest standard a fost conceput de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în 2005, iar de atunci a suferit o serie de perfecționări, versiunea cea mai recentă fiind OECD SAF-T 2.0. La nivel internațional se poate observa o tendință emergentă de utilizare a acestui standard.

Conform OECD – Forumul de administrare fiscală SAF-T a fost conceput pentru a permite auditorilor accesul la date într-un format ușor de citit pentru testarea substanțială a controalelor și datelor sistemului, folosind software de audit proprietar, ca parte a unei metodologii care asigură, eficacitate și productivitate crescută în auditul asistat de computer. SAF-T se dorește a fi adecvat pentru contribuabili și auditorii acestora, indiferent de mărimea acestora, de la întreprinderi multinaționale la întreprinderi mici și mijlocii, deși pot exista unele diferențe în aplicarea sa.

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) își dorește consolidarea capacității de a susține inițiativele de modernizare, prin introducerea de servicii publice electronice ce optimizează procesele decizionale orientate către mediul de afaceri, inclusiv prin implementarea SAF-T.

Introducerea SAF-T în Romania va simplifica relația contribuabililor cu ANAF, întrucât ANAF ar putea face unele verificări electronic, fără să mai fie nevoie să efectueze inspecții fiscale pe teren. În urma acestor verificări preliminare de la distanță, ANAF ar putea lămuri rapid unele neclarități și să restrângă astfel numărul de verificări la sediul contribuabilului.

Fișierul Standard de Control (SAF-T) este un fișier în format electronic, bazat pe XML, standardizat internațional pentru trimiterea de rapoarte fiscale, de raportare TVA, de la societăți către autoritățile fiscale. SAF-T necesită utilizarea codurilor standardizate. SAF-T este un fișier care conține date contabile extrase automat din sistemele de contabilitate ale contribuabililor. În practică, datele sunt exportate și stocate într-un format standardizat.

  1. Rolul și beneficiile Declarației informative D406 pentru contribuabili și pentru ANAF

Fișierul standard de control fiscal SAF-T reprezintă o structură standardizată a informațiilor relevante pentru controalele fiscale și are ca scop reducerea costului conformării pentru societăți si va contribui la asigurarea echității în derularea activităților economice, precum și la îmbunătățirea conformării fiscale voluntare prin reducerea efortului ambelor părți în ceea ce privește alocarea resurselor umane şi materiale pentru verificările fiscale.

Implementarea Fișierului SAF-T va aduce următoarele beneficii contribuabililor:

  •  Reducerea costului conformării pentru contribuabili;
  •  Schimb electronic de date contabile, în format standard și securizat în interacțiunea cu administrația fiscală;
  •  Facilitarea comunicării dintre administrația fiscală și companii cu privire la conținutul de date al sistemelor IT în scopuri fiscale;
  •  Creșterea echității prin creșterea gradului general de conformare și prin identificarea corectă și sancționarea fermă a comportamentelor neconforme;
  •  Diminuarea timpului petrecut la sediul unui contribuabil în vederea realizării unei inspecții fiscale
  •  Asigurarea transparenței actului de control;
  • Simplificarea unor declarații, precompletarea și chiar eliminarea unora, întrucât ANAF va avea un set semnificativ de date din sistemul financiar-contabil.

Implementarea fișierului SAF-T va aduce următoarele beneficii ANAF-ului:

  • Sporirea nivelului veniturilor colectate la Bugetul General Consolidat prin creșterea conformării la declarare și plată a tuturor categoriilor de venituri înregistrate contabil ;
  • Creșterea calității actului administrativ prin utilizarea unui instrument modern și automatizat de lucru;
  • Creșterea eficientei si eficacității prin utilizarea datelor SAF-T ca sursă pentru procedurile de testare automate;
  • Facilitarea accesului inspectorilor fiscali la informații standardizate;
  • Simplificarea procedurilor de lucru în procesul de analiză a riscurilor și eliminarea redundanțelor din activitatea inspectorilor fiscali;
  • Îmbunătățirea abilităților și competențelor de utilizare a datelor și efectuarea de analize de risc comparative;
  • Reducerea timpului de derulare a inspecției fiscale, prin realizarea unui control documentar eficient și detaliat;
  • Reducerea timpului de răspuns la solicitările din partea contribuabililor.
  1. Obligația de furnizare a fișierului standard de control fiscal SAF-T

Contribuabilii persoane juridice române și unități fără personalitate juridică din Romania ale persoanelor juridice străine care țin contabilitatea în partidă dublă vor avea și obligația de a furniza organului fiscal central o declarație cuprinzând informații din evidență contabilă şi fiscală, denumită în continuare Declarația informativă D406 Fișierul Standard de Control Fiscal (SAF-T) sau prescurtat Declarația informativă D406.

Declarația informativă D406 Fișierul Standard de Control Fiscal (SAF-T) se depune în format electronic, data limita de depunere fiind cel mai târziu:

  • până în ultima zi calendaristică a lunii următoare perioadei de raportare (luna/trimestrul calendaristic, după caz, pentru alte informații decât cele privind Stocurile si Activele).
  • până la termenul de depunere a situațiilor financiare aferente exercițiului financiar, in cazul Declarației informative D406-Active.
  • în termenul stabilit de organul fiscal, care nu poate fi mai mic de 30 de zile calendaristice de la data solicitării, in cazul Declarației informative D406-Stocuri.

 

Obligația de depunere a Declarației Informative D406 privind Fișierul Standard de Control Fiscal (SAF-T) devine efectivă pentru fiecare categorie de contribuabili de la datele de referință stabilite prin OP ANAF […], astfel:

  • Pentru contribuabilii aflați deja în categoria mari contribuabili – de la data de 1 ianuarie 2022 (data de referință pentru mari contribuabili)

Contribuabilii trebuie să trimită Declarația Informativă D406 lunar sau trimestrial, urmând perioada fiscală aplicabilă pentru Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA). Contribuabilii care nu sunt înregistrați în scopuri de TVA vor depune fișierul SAF-T trimestrial. Data limită pentru depunerea Declarațiilor Informative D406 privind Fișierul Standard de Control Fiscal este ultima zi calendaristică din luna depunerii (care este luna calendaristică imediat următoare perioadei pentru care a fost pregătită declarația informativă).

Având în vedere complexitatea și noutatea acestei obligații de raportare, contribuabililor li se va acorda o perioadă de grație de 3 (trei) luni pentru prima raportare, de la data când obligația de depunere devine efectivă pentru respectivul contribuabili.

Contribuabilii vor avea posibilitatea să se înscrie voluntar în faza de testare a sistemului -prevăzută a începe de la jumătatea lunii august 2021-pentru a putea face ajustările necesare până la data la care raportarea în noul sistem devine obligatorie .

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri

Pe site-ul Ministerului Economiei , Antreprenoriatului și Turismului , Transparență decizională , Proiecte în dezbatere publică, a fost publicat , în data de 22 iulie 2021, Proiect de Lege privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri .

În cele ce urmează , prezentăm principalele aspecte privitoare atât la descrierea situației actuale , cât și la schimbările preconizate – așa cum sunt conținute în Expunerea de motive .

  1. a) Descrierea situației actuale

În prezent,  drepturile și obligațiile părților în cazul vânzării de bunuri de consum și al garanțiilor conexe sunt reglementate prin Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai  2008, cu modificările și completările ulterioare, care transpune Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe.

Evoluția tehnologică a condus la o piață din ce în ce mai mare a bunurilor care încorporează conținut digital sau servicii digitale sau sunt interconectate cu acestea. Dat fiind numărul tot mai mare de astfel de dispozitive și creșterea rapidă a ratei de adoptare a acestora de către consumatori,  a fost necesară o acțiune la nivelul Uniunii pentru a asigura existența unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și pentru a spori securitatea juridică în ceea ce privește normele aplicabile contractelor de vânzare a unor astfel de produse. Sporirea securității juridice ar contribui la sporirea încrederii consumatorilor și a vânzătorilor.

Tinând cont de toate aceste aspecte , a fost adoptată Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 136 din 22 mai 2019.

Termenul de transpunere al Directivei (UE) 2019/771 în legislaţia naţională este 1 iulie 2021. Statele membre vor aplica dispozițiile reglementărilor care transpun această directivă de la 1 ianuarie 2022

  1. b) Schimbări preconizate

În scopul de a proteja interesele legitime ale ambelor părți la un contract de vânzare, conformitatea este evaluată pe baza unor cerințe de conformitate atât subiective, cât și obiective.

Prin urmare, bunurile ar trebui să respecte cerințele convenite între vânzător și consumator în contractul de vânzare. Astfel de cerințe includ cantitatea, calitatea, tipul și descrierea bunurilor, caracterul lor adecvat pentru a corespunde unui anumit scop, precum și obligaţia ca livrarea bunurilor să conţină şi accesoriile convenite și cu toate instrucțiunile.

Având în vedere evoluția constantă a conținutului digital sau a serviciilor digitale încorporate în bunuri digitale sau interconectate cu acestea, vânzătorii pot conveni cu consumatorii să ofere actualizări pentru astfel de bunuri. Conform celor convenite în contractul de vânzare, actualizările pot îmbunătăți și consolida elementul de conținut digital sau de serviciu digital al bunurilor, pot extinde funcționalitățile acestora, le pot adapta la evoluțiile tehnice, le pot proteja împotriva noilor amenințări la adresa securității sau pot avea alte scopuri. Prin urmare, conformitatea bunurilor cu conținut digital sau cu servicii digitale care sunt încorporate în bunuri sau sunt interconectate cu acestea trebuie, de asemenea, să fie evaluată pentru a se stabili dacă elementul de conținut digital sau de serviciu digital al unor astfel de bunuri este actualizat în conformitate cu contractul de vânzare. Nefurnizarea actualizărilor care au fost convenite în contractul de vânzare este considerată drept o neconformitate a bunurilor. În plus, actualizările incorecte sau incomplete sunt, de asemenea, considerate drept o neconformitate a bunurilor, deoarece acest lucru ar însemna că aceste actualizări nu sunt efectuate în modul stipulat în contract.

Pentru a fi conforme, bunurile ar trebui să respecte nu doar cerințele subiective de conformitate, ci și cerințele obiective de conformitate stabilite în lege. Conformitatea este evaluată având în vedere, printre altele, scopul pentru care s-ar utiliza în mod normal bunurile de același tip, livrarea acestora cu accesoriile și instrucțiunile pe care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil să le primească sau corespondențele dintre acestea și eșantionul sau modelul pe care vânzătorul l-a pus la dispoziția consumatorului. Bunurile ar trebui să dețină, de asemenea, calitățile și caracteristicile care sunt normale pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta, în mod rezonabil, având în vedere natura bunurilor și ținându-se seama de orice declarație publică a vânzătorului sau în numele acestuia ori al altor persoane aflate în amonte în cadrul lanțului de tranzacții.

Un mare număr de bunuri trebuie să fie instalate înainte de a putea fi efectiv utilizate de către consumatori. În plus, în cazul bunurilor cu elemente digitale, este de obicei necesară instalarea conținutului digital sau a serviciului digital astfel încât consumatorii să poată utiliza bunurile respective în conformitate cu scopul lor preconizat. Prin urmare, orice neconformitate care rezultă dintr-o instalare incorectă a bunurilor, inclusiv din instalarea incorectă a conținutului digital sau a serviciului digital încorporat în bunuri, sau interconectat cu acestea este considerată drept o neconformitate în cazul în care instalarea a fost efectuată de vânzător sau sub controlul vânzătorului.

În cazul în care bunurile erau destinate a fi instalate de către consumator, neconformitatea care rezultă din instalarea incorectă este considerată drept neconformitate a bunurilor, indiferent dacă instalarea a fost efectuată de către consumator sau de către o parte terță aflată în răspunderea consumatorului, alta persoană ce are legătură cu consumatorul  dacă instalarea incorectă a fost cauzată de deficiențe ale instrucțiunilor de instalare, cum ar fi caracterul incomplet sau lipsa de claritate a instrucțiunilor de instalare, care fac instrucțiunile de instalare dificil de utilizat pentru consumatorul mediu.

Pentru a spori gradul de securitate juridică și pentru a elimina unul dintre principalele obstacole din calea pieței interne, directiva armonizează pe deplin măsurile corective de care dispune consumatorul în caz de neconformitate a bunurilor, precum și condițiile în care pot fi exercitate astfel de măsuri corective. În special, în caz de neconformitate, consumatorii au dreptul de a solicita aducerea la  conformitate a bunurilor, de a primi o reducere proporțională a prețului sau de a obține încetarea contractului.

Pentru aducerea la conformitate a bunurilor, consumatorii au posibilitatea de a alege între reparație sau înlocuire. Permițându-le consumatorilor să solicite o reparație ar trebui să se încurajeze un consum sustenabil și s-ar putea contribui la o mai mare durabilitate a produselor. Alegerea consumatorului între reparație și înlocuire este limitată numai în cazul în care opțiunea aleasă ar fi imposibilă din punct de vedere juridic sau factual sau, în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar crea costuri disproporționate pentru vânzător.

Vânzătorul poate să refuze aducerea la conformitate a bunurilor dacă atât reparația, cât și înlocuirea sunt imposibile sau i-ar crea costuri disproporționate. Același lucru se aplică și în cazul în care fie reparația, fie înlocuirea este imposibilă, iar cealaltă oricare altă măsură corectivă i-ar crea vânzătorului costuri disproporționate.

Dacă reparația sau înlocuirea nu au constituit măsuri corective adecvate pentru consumator în ceea ce privește neconformitatea constatată, consumatorul are dreptul la o reducere de preț sau să obțină încetarea contractului. Acest lucru este valabil în special atunci când vânzătorul nu a finalizat reparația sau înlocuirea, ori când împrejurările indică în mod clar că vânzătorul nu va finaliza reparația sau înlocuirea, ori dacă vânzătorul a refuzat aducerea la conformitate a bunurilor deoarece reparația și înlocuirea sunt imposibile sau i-ar crea vânzătorului costuri disproporționate.

Orice garanție comercială oferită consumatorului dă naștere unei obligații juridice pentru garant în condițiile stabilite în certificatul de garanție comercială și în anunțurile publicitare asociate, disponibile în momentul sau anterior încheierii contractului.

Pentru a îmbunătăți securitatea juridică și a evita inducerea în eroare a consumatorilor, legea prevede că, în cazul în care condițiile privind garanția comercială cuprinse în anunțurile publicitare asociate sunt mai favorabile pentru consumator decât cele incluse în certificatul de garanție, prevalează condițiile mai avantajoase.

Prin proiect, sunt clarificate anumite caracteristici ale Directivei 1999/44/CE în vigoare, cum ar fi faptul că fiecare consumator ar avea dreptul la rezoluțiunea contractului sau la reducerea prețului în cazul în care vânzătorul nu repară sau nu înlocuiește bunurile într-un termen rezonabil. Spre deosebire de Directiva 1999/44/CE, consumatorul ar avea, de asemenea, dreptul la rezoluțiune în caz de defecte minore. De asemenea, spre deosebire de Directiva 1999/44/CE, propunerea nu ar impune consumatorilor obligația pe care au în temeiul mai multor legislații naționale de a notifica vânzătorului un defect al bunurilor într-o anumită perioadă de timp de la descoperirea acestuia. O schimbare majoră în comparație cu Directiva 1999/44/CE este, cu siguranță, faptul că perioada pentru inversarea sarcinii probei se prelungește la doi ani. Asemenea Directivei 1999/44/CE, propunerea menține dispozițiile privind dreptul consumatorilor de a primi despăgubiri pentru pierderile cauzate de această lipsă de conformitate cu legislația națională.

O noutate importantă este faptul că proiectul se aplică contractelor de vânzare de bunuri cu elemente digitale care necesită un conținut digital sau un serviciu digital pentru a-și îndeplini funcțiile.

În conformitate cu recitalul 44 al Directivei (UE) 2019/771, statele membre ar trebui să poată prevedea suspendarea sau întreruperea perioadei de răspundere contractuală în cazul reparării, al înlocuirii ori al negocierilor dintre vânzător și consumator în vederea unui acord amiabil.

Proiectul de lege prevede prelungirea acestei perioade în cazul ȋn care neconformitatea este remediată prin reparaţie cu timpul de nefuncţionare a bunului, din momentul la care a fost adusă la cunoştinţa vânzătorului lipsa de conformitate până la predarea efectivă a bunului în stare de utilizare normală către consumator. În cazul ȋn care neconformitatea este remediată prin ȋnlocuire, pentru bunurile care ȋnlocuiesc bunurile neconforme perioada de răspundere contractuală ȋncepe să curgă de la data ȋnlocuirii. Proiectul de lege conține prevederi similare referitoare la suspendarea sau întreruperea perioadei de răspundere contractuală și pentru garanția comercială .

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Sediul secundar-declarare, înregistrare fiscală, obligații fiscale

În sensul art.85 alin (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare , ” prin sediu secundar se înţelege un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea contribuabilului/plătitorului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit şi altele asemenea, cu excepţia activităţilor desfăşurate de salariaţi la domiciliul acestora, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă şi a locaţiilor beneficiarilor unde contribuabilul/plătitorul desfăşoară alte activităţi decât cele menţionate la art. 85 alin. (4), activităţi autorizate conform Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare.”

Totodată, potrivit art.85 alin.(4) din Lege , ” prin sediu secundar se înţelege şi un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj ori activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni. Sunt sedii secundare sediile permanente definite potrivit Codului fiscal.”

Contribuabilul/Plătitorul are obligația de a declara, organului fiscal central, înființarea de sedii secundare în termen de 30 de zile de la :

  1. a) data înregistrării/menținerii acestora la registrul comerțului sau în alte registre în care a fost înregistrată entitatea care le-a înființat;
  2. b) data actului de înființare, în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a) .

În conformitate cu prevederile art.32 alin.(7) din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, ” Orice persoană subiect al unui raport juridic fiscal, inclusiv operatorul economic, instituţia publică şi instituţia publică locală, care are organizată o entitate, cu sau fără personalitate juridică, la altă adresă decât sediul social al subiectului respectiv, cu minimum 5 persoane care realizează venituri din salarii, are obligaţia să solicite înregistrarea fiscală a entităţii respective, ca plătitoare de salarii şi de venituri asimilate salariilor, la organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială se află adresa unde se desfăşoară efectiv activitatea acelei entităţi. Solicitarea se face în termen de 30 de zile de la data înfiinţării, pentru entităţile nou-înfiinţate. Organul fiscal are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la înregistrarea fiscală, să transmită o copie de pe certificatul de înregistrare fiscală primarului unităţii administrativ-teritoriale/sectorului municipiului Bucureşti în a cărei/cărui rază teritorială îşi desfăşoară efectiv activitatea entitatea respectivă. Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea astfel încât aceasta să reflecte impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, calculat, reţinut şi virat, pe fiecare entitate care intră sub incidenţa prezentului alineat.

 

  1. Sediul secundar cu mai puțin de 5 (cinci) persoane care realizează venituri din salarii

Contribuabilii/Plătitorii care au înfiinţat sedii secundare care au mai puțin de 5(cinci) persoane care realizează venituri din salarii au obligaţia să le declare prin completarea formularului Declaraţie privind sediile secundare – formular 061.

Declaraţia se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului care le înfiinţează , în termen de 30 de zile de la înființarea sediului secundar , însoţită de o copie a certificatului de înregistrare fiscală a contribuabilului de care aparţine sediul secundar şi de copii ale documentelor doveditoare ale informaţiilor înscrise în declaraţie. Aceste documente nu se depun dacă organul fiscal deţine documente doveditoare ale informaţiilor înscrise în declaraţie de la contribuabil sau alte autorităţi ori instituţii publice.
Încetarea activităţii sediului secundar care are mai puțin de 5(cinci) persoane care realizează venituri din salarii se face prin depunerea formularului 061 şi a documentelor doveditoare ale informaţiilor înscrise în declaraţie privind desfiinţarea sediului secundar.

B.Sediul secundar cu minimum 5(cinci) persoane care realizează venituri din salarii

Contribuabilii/Plătitorii care au înfiinţat sedii secundare cu minimum 5 (cinci) persoane care realizează venituri din salarii au obligaţia să solicite înregistrarea fiscală a acestor sedii secundare.

Înregistrarea fiscală se solicită la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul secundar prin depunerea formularului 060 – “Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declaraţie de radiere pentru sediile secundare“,în termen de 30 de zile de la înființarea sediului secundar, însoţită de o copie a certificatului de înregistrare fiscală a contribuabilului de care aparţine sediul secundar şi de copii ale documentelor doveditoare ale informaţiilor înscrise în declaraţie. Aceste documente nu se depun dacă organul fiscal deţine documente doveditoare ale informaţiilor înscrise în declaraţie de la contribuabil sau alte autorităţi ori instituţii publice.

Încetarea activităţii sediului secundar cu minimum 5 persoane care realizează venituri din salarii se face prin depunerea formularului 060, a documentelor doveditoare ale informaţiilor înscrise în declaraţie privind desfiinţarea sediului secundar şi a certificatului de înregistrare fiscală în original în vederea anulării acestuia.

C.Înregistrarea sediilor secundare ale marilor contribuabili ca plătitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor, cu excepţia sucursalelor, se face prin completarea şi depunerea formularului 060 la organul fiscal central competent din cadrul direcţiei generale regionale a finanţelor publice, în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sediul secundar. Prin excepţie, sediile secundare ale marilor contribuabili aflate în raza teritorială a municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov se înregistrează la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

D.Înregistrarea sediilor secundare ale contribuabililor mijlocii ca plătitoare de salarii şi de venituri asimilate salariilor, cu excepţia sucursalelor, se face prin completarea şi depunerea formularului 060 la organul fiscal central competent în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sediul secundar.

E.Obligații fiscale

  1. a) Declararea și plata impozitului pe salarii

Impozitul pe veniturile din salarii datorat de sediile secundare cu minimum 5 (cinci) persoane care realizează venituri din salarii se declară în formularul 112 de contribuabilul/plătitorul care le-a înființat la organul fiscal unde aceasta este înregistrată, defalcat pe fiecare cod fiscal al sediilor secundare. Codul de înregistrare fiscală al sediului secundar şi impozitul pe salarii aferent (0 sau suma de plată) se declară la secţiunea F.2. a formularului 112.

Plata impozitului pe salarii datorat de sediile secundare se face de contribuabilul/plătitorul care le-a înființat în contul unic 55.03 “Sume încasate pentru bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în curs de distribuire” deschis pe codul de identificare fiscală al sediilor secundare la unitatea Trezoreriei Statului la care este arondat contribuabilul/plătitorul care le-a înfiinţat .

Aceasta va întocmi câte un ordin de plată distinct pentru fiecare sediu secundar, la codul de identificare fiscală al beneficiarului înscriindu-se codul fiscal al sediului secundar.

Competenţa pentru administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de sediile secundare înregistrate fiscal, inclusiv în cazul sediilor secundare ale marilor contribuabili şi contribuabililor mijlocii, revine organului fiscal care administrează obligaţiile datorate de contribuabilul/plătitorul care le-a înfiinţat.

  1. b) Registrul unic de control

Fiecare sediu secundar are obligaţia să ţină registrul unic de control care se achiziţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării.

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

Rezultatul inspecției fiscale – constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală            

În conformitaate, cu prevedrile Art.131, Rezultatul inspecției fiscale, alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, ”Rezultatul inspecţiei fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecţie fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecţie fiscală din punctul de vedere faptic şi legal şi consecinţele lor fiscale, cu excepţia cazurilor în care se fac constatări în legătură cu săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecţiei fiscale, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132. Procedura de aplicare se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.”

În Monitorul Oficial Nr.703 din 15 iulie 2021 a fost publicat Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1071/2021 din 2 iulie 2021 pentru aprobarea Procedurii privind aplicarea prevederilor art.131 alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală (menționat mai sus) .

Procedura are ca scop definirea acțiunilor ce trebuie efectuate de organele de inspecție fiscală în situația în care în cadrul unei acțiuni de inspecție fiscală se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală .

În principal, Procedura reglementează următoarele:

Acţiunea 1. Încheierea, în cadrul unei acţiuni de inspecţie fiscală, a unui proces-verbal, în condiţiile prevăzute la art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare
Conform prevederilor art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, organul de inspecţie fiscală are obligaţia de a sesiza organele judiciare competente în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.
În cazul în care se constată că există indicii privind săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu situaţii de fapt ce intră în competenţa lor de constatare, organele de inspecţie fiscală întocmesc proces-verbal, ce va fi înaintat organelor judiciare competente împreună cu materialele documentare anexate.
Procesul-verbal încheiat de organele de inspecţie fiscală, în condiţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, constituie act de sesizare şi stă la baza documentaţiei de sesizare a organelor de urmărire penală.
Constatările organului de inspecţie fiscală vor fi prezentate clar şi concis, în cuprinsul procesului-verbal, astfel încât să rezulte motivul de fapt şi temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia. Se vor nominaliza, acolo unde legea prevede, persoanele posibil responsabile de faptele constatate.

În susţinerea constatărilor, la procesul-verbal vor fi anexate, după caz, copii de pe documente justificative, registre, balanţe de verificare, declaraţii fiscale, situaţii privind starea de fapt constatată şi efectele acesteia. În situaţia în care documentele sau actele sunt considerate fictive sau asupra cărora există suspiciuni că sunt fictive, precum şi când există indicii privind modificarea, sustragerea sau distrugerea lor de către cei interesaţi, documentele sau actele se anexează în copie certificată de echipa de inspecţie fiscală, la procesul-verbal.
În procesul-verbal va fi prezentată sinteza punctului de vedere al reprezentantului legal al contribuabilului sau al persoanei împuternicite de acesta, precum şi punctul de vedere al persoanelor posibil responsabile, faţă de constatările echipei de inspecţie fiscală, atunci când aceste persoane au o opinie contrară cu cea a echipei de inspecţie fiscală şi o prezintă în scris în timpul controlului. Aceste opinii vor fi anexate procesului-verbal.
Echipa de inspecţie fiscală analizează cu obiectivitate punctele de vedere divergente şi în funcţie de concluzii va înscrie în procesul-verbal argumentele cu care combate fiecare din aspectele prezentate în scris de reprezentantul legal al contribuabilului, de persoana împuternicită de acesta sau de persoana posibil responsabilă, după caz.
În cuprinsul procesului-verbal vor fi menţionate şi impozitele, taxele, contribuţiile a căror bază de impozitare este influenţată de constatările efectuate, precum şi perioadele impozabile aferente.

După caz, organele de inspecţie fiscală vor institui măsuri asigurătorii conform prevederilor legale în vigoare, urmând a informa organele de urmărire penală cu privire la măsurile asigurătorii luate, precum şi în legătură cu data până la care acestea rămân în vigoare.

Acţiunea 2. Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor, după caz, precum şi a perioadelor impozabile pentru care au fost făcute constatări înscrise în procesul-verbal menţionat la acţiunea 1, privind eventuala săvârşire a unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecţiei fiscale
Echipa de inspecţie fiscală va analiza constatările înscrise în procesul-verbal încheiat în condiţiile art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi va stabili care sunt impozitele, taxele, contribuţiile, precum şi perioadele impozabile a căror bază de impozitare este influenţată de constatările efectuate.
Impozitele, taxele, contribuţiile, precum şi perioadele impozabile la care se referă analiza fac parte din obligaţiile fiscale cuprinse în avizul de inspecţie fiscală comunicat contribuabilului.

           Acţiunea 3. Întocmirea, avizarea şi aprobarea referatului pentru justificarea neîntocmirii raportului de inspecţie fiscală sau pentru justificarea întocmirii raportului de inspecţie fiscală doar pentru anumite taxe, impozite, contribuţii şi anumite perioade impozabile, după caz, din cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală
Ca urmare a analizei efectuate, echipa de inspecţie fiscală va proceda la întocmirea unui referat în care va înscrie constatările rezultate din analiza efectuată şi propunerile pentru finalizarea acţiunii de inspecţie fiscală.

În acest sens:

  1. a) în situaţia în care contribuabilul a fost avizat prin avizul de inspecţie fiscală pentru verificarea unei singure obligaţii fiscale, pentru o anumită perioadă impozabilă (perioade impozabile), iar constatările din procesul-verbal vizează acea obligaţie fiscală pentru toată perioada impozabilă avizată (toate perioadele impozabile), se va propune neîntocmirea raportului de inspecţie fiscală;
    b) în situaţia în care contribuabilul a fost avizat prin avizul de inspecţie fiscală pentru verificarea unei singure obligaţii fiscale, pentru mai multe perioade impozabile, iar constatările din procesul-verbal vizează acea obligaţie fiscală pentru o perioadă impozabilă (sau mai multe, dar nu pentru toate perioadele avizate), se va propune întocmirea raportului de inspecţie fiscală pentru obligaţia fiscală avizată şi pentru perioadele impozabile neafectate de constatările din procesul-verbal;
    c) în situaţia în care contribuabilul a fost avizat prin avizul de inspecţie fiscală pentru verificarea mai multor obligaţii fiscale, pentru mai multe perioade impozabile, iar constatările din procesul-verbal vizează o singură obligaţie fiscală, pentru întreaga perioadă avizată, fără ca aceste constatări să influenţeze baza impozabilă aferentă celorlalte obligaţii fiscale, pentru aceste obligaţii fiscale se va propune încheierea raportului de inspecţie fiscală, iar pentru obligaţia fiscală vizată de constatările din procesul-verbal se va propune neincluderea acesteia în raportul de inspecţie fiscală (neîntocmirea raportului de inspecţie fiscală);
    d) în situaţia în care contribuabilul a fost avizat prin avizul de inspecţie fiscală pentru verificarea mai multor obligaţii fiscale, pentru mai multe perioade impozabile, iar constatările din procesul-verbal vizează o singură obligaţie fiscală, pentru o perioadă impozabilă sau mai multe perioade impozabile (dar nu pentru întreaga perioadă avizată), fără ca aceste constatări să influenţeze baza impozabilă aferentă celorlalte obligaţii fiscale, pentru aceste obligaţii fiscale se va propune încheierea raportului de inspecţie fiscală, iar pentru obligaţia fiscală şi perioadele impozabile vizate de constatările din procesul-verbal se va propune neincluderea acesteia în raportul de inspecţie fiscală (neîntocmirea raportului de inspecţie fiscală). Pentru celelalte perioade impozabile ale obligaţiei în cauză, nevizate de constatările din procesul-verbal, se va propune cuprinderea în raportul de inspecţie fiscală (acelaşi care va fi încheiat pentru obligaţiile fiscale ce nu sunt vizate de constatările din procesul-verbal);
    e) în situaţia în care inspecţia fiscală este efectuată pentru soluţionarea cu control anticipat a unui decont de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu opţiune de rambursare, având în vedere prevederile art. 169 alin. (9) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează faptul că, “În cazul inspecţiei fiscale anticipate, efectuate pentru soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA, prin excepţie de la prevederile art. 117, perioada supusă inspecţiei fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale în care s-au derulat operaţiunile care au generat soldul sumei negative a taxei.”, precum şi specificul compunerii sumei negative de TVA solicitate la rambursare (prin preluarea sumelor din perioade impozabile anterioare), dacă sunt făcute constatări înscrise în procesul-verbal încheiat în condiţiile art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cel puţin o perioadă impozabilă verificată, se va propune neîntocmirea raportului de inspecţie fiscală pentru întreaga perioadă impozabilă avizată (compusă din perioadele impozabile în care s-au derulat operaţiunile care au generat soldul sumei negative a taxei).
    Contribuabilul şi organul fiscal de administrare vor fi informaţi în legătură cu faptul că decontul cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată, cu opţiune de rambursare, nu poate fi soluţionat cu control anticipat, întrucât raportul de inspecţie nu poate fi încheiat, potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionarea acestuia urmând a fi efectuată după finalizarea procedurii judiciare sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, după caz, acţiuni generate de aplicarea prevederilor art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Acţiunea 4. Înştiinţarea contribuabilului la care a fost în derulare o acţiune de inspecţie fiscală în legătură cu neîntocmirea raportului de inspecţie fiscală sau în legătură cu întocmirea raportului de inspecţie fiscală doar pentru anumite taxe, impozite, contribuţii şi anumite perioade impozabile, după caz, din cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală, precum şi în legătură cu faptul că pentru impozitele, taxele, contribuţiile pentru care nu s-a întocmit raport de inspecţie fiscală sau care nu au fost cuprinse în actele administrativ-fiscale emise ca urmare a întocmirii raportului de inspecţie fiscală, deşi au fost avizate prin avizul de inspecţie fiscală, termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili creanţe fiscale, prevăzut la art. 110 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă, în condiţiile art. 111 alin. (2) lit. e) din acelaşi act normativ
În baza referatului întocmit, echipa de inspecţie fiscală va proceda la înştiinţarea contribuabilului în legătură cu neîntocmirea raportului de inspecţie fiscală sau în legătură cu întocmirea raportului de inspecţie fiscală doar pentru anumite taxe, impozite, contribuţii şi anumite perioade impozabile, după caz, din cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală. Înştiinţarea se va efectua prin transmiterea unei adrese.

Acţiunea 5. Înscrierea în evidenţa specială a datelor şi informaţiilor referitoare la contribuabilul la care a fost în derulare o acţiune de inspecţie fiscală pentru care nu s-a întocmit raport de inspecţie fiscală sau la care s-a întocmit raport de inspecţie fiscală doar pentru anumite taxe, impozite, contribuţii şi anumite perioade impozabile, după caz, din cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală, fapt generat de încheierea unui proces-verbal în condiţiile art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, care a stat la baza unei sesizări penale
Pentru monitorizare, urmărire şi dispunere de măsuri se va organiza, la nivelul fiecărui organ teritorial de inspecţie fiscală, o evidenţa specială a datelor şi informaţiilor referitoare la contribuabilul la care a fost în derulare o acţiune de inspecţie fiscală pentru care nu s-a întocmit raport de inspecţie fiscală sau la care s-a întocmit raport de inspecţie fiscală doar pentru anumite taxe, impozite, contribuţii şi anumite perioade impozabile, după caz, din cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală, fapt generat de încheierea unui proces-verbal în condiţiile art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, care a stat la baza unei sesizări penale.

Arătăm, de asemenea, că ”Organul de inspecţie fiscală are obligaţia de a sesiza organele judiciare competente în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.(potrivit prevederilor Art.132, Sesizarea organelor de urmărire penală, alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare) .

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

Inactivitatea fiscală

Situaţiile care generează inactivitatea fiscală

Contribuabilul/plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv și îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivității dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

  1. a) nu îşi îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege;
  2. b) se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
  3. c) organul fiscal central constatată că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat;
  4. d) inactivitatea temporară înscrisă la registrul comertului;
    e) durata de funcţionare a societătii este expirată;
    f) societatea nu mai are organe statutare;
  5. g) durata deţinerii spatiului cu destinaţia de sediu social este expirată.

Procedura de declarare a stării de inactivitate:

  1. Pentru contribuabilii/plătitorii care nu-și îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic , nici o obligație declarativă
  2. Lunar, organul fiscal întocmeşte lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, emite şi transmite notificări acestei categorii de contribuabili.
  3. Semestrial, în termen de 15 zile de la termenul de transmitere a notificărilor pentru termenele de declarare:
    – 25 iunie(pentru termenele de declarare 25 ianuarie – 25 iunie, declaraţii aferente lunilor decembrie an precedent-mai an curent),
    – 25 decembrie( pentru termenele de declarare 25 iulie-25 decembrie, declaraţii aferente lunilor iunie-noiembrie),
    organul fiscal întocmeşte lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, eliminând contribuabilii care au depus declaraţiile ca urmare a notificărilor primite.

Nu se includ în listă:
– contribuabilii cărora li s-a aprobat, la cerere, de către organul fiscal competent, o

măsură privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale declarative (regim derogatoriu);
– contribuabilii care au obligaţiile fiscale stabilite prin decizie de către organele de

inspecţie fiscală;
– sediile secundare ale contribuabililor care sunt plătitoare de impozit pe venitul din

salarii.

Declararea în inactivitate a contribuabililor care, pe parcursul unui semestru calendaristic, nu își indeplinesc nicio obligație declarativa, nu se poate face înainte de împlinirea termenului de 15 zile de la notificarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei de impunere.

Nu se înscriu în evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi acei contribuabili care, ca urmare a notificărilor transmise de organul fiscal central, depun declaraţiile fiscale până la expirarea termenului de 15 zile prevăzut în conţinutul notificării.

  1. Pentru contribuabilii care se sustrag de la efectuarea controalelor/nu își desfășoară activitatea la domiciliul fiscal declarat

Declararea în inactivitate a contribuabililor care se sustrag controalelor sau pentru care se constată că nu isi desfaşoara activitatea la domiciliul fiscal declarat, se face de către organele de inspecţie fiscală din cadrul structurilor subordonate Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau Direcţiei generale antifraudă fiscală.

Dosarul intocmit de organul şi avizul privind propunerea de declarare în inactivitate, se transmite organului fiscal în a cărui evidenţă este înregistrat respectivul contribuabil.

Pe baza avizului primit, compartimentul de specialitate întocmeşte Decizia de declarare în inactivitate.

  1. Pentru contribuabilii care sunt în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului/au durata de funcționare a societății expirată/nu mai au organe statutare/durata deținerii spațiului cu destinație de sediu social este expirată .

Lunar, în termen de 5 zile de la primirea informaţiilor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, organul fiscal întocmeşte câte o listă care cuprinde contribuabilii care se află în una din situaţiile de mai sus.

  1. a) În situaţiile:
    – de inactivitate temporară inscrisă la Registrul Comertului sau
    – in care durata de functionare a societatii este expirată
    pentru fiecare contribuabil înscris în listă, în maximum 5 zile lucrătoare de la întocmirea listei, organul fiscal întocmeşte câte o Decizie de declarare în inactivitate.
  2. b) Pentru contribuabilii care:

– nu mai au organe statutare sau

-durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu este expirată,
pentru fiecare contribuabil înscris în listă, in maximum 5 zile lucrătoare de la întocmirea listei, organul fiscal transmite contribuabililor câte o notificare în vederea clarificării situaţiei pentru care a fost propus pentru a fi declarat inactiv.

Nu se inscriu în evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi acei contribuabili care, ca urmare a notificărilor transmise, fac dovada că nu se mai află în situaţia pentru care au fost incluşi în listă până la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut în conţinutul notificării.
Dovada este reprezentată de:
-informaţia transmisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau de
-certificatul constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu privire la clarificarea situaţiei în cauză, depus de contribuabil la organul fiscal.

Declararea în inactivitate a contribuabililor care nu mai au organe statutare sau durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social este expirată, se face după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea către contribuabil a notificării referitoare la situaţiile respective.

Consecințe ale inactivității fiscale 

Contribuabilii declaraţi inactivi care desfăşoară activităţi economice în perioada de inactivitate, sunt supuşi obligaţiilor privind plata impozitelor, taxelor si contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute de Codul Fiscal, dar, în perioada respectivă, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor.

De la data declarării inactivității, organul fiscal anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA.
In perioada în care codul de TVA este anulat, contribuabilii nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA aferenta achiziţiilor efectuate, dar au obligaţia de plata a TVA (prin facturare cu sau fără TVA).

Beneficiarii care achiziţionează bunuri si/sau servicii de la inactivi, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective.

Inactivitatea fiscală, cu excepţia inactivităţii fiscale declarate ca urmare a înscrierii inactivităţii temporare la registrul comerţului, se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice sau entităţii fără personalitate juridică declarată inactivă, cât şi al reprezentanţilor legali sau reprezentanţilor desemnaţi ai acestora, existenţi în perioada în care au intervenit situaţiile de declarare a inactivităţii fiscale.

Condiții de reactivare

Pentru a fi reactivaţi, contribuabilii declaraţi inactivi trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

  1. a) să îşi îndeplinească toate obligaţiile declarative prevăzute de lege-aceasta condiţie se consideră îndeplinită şi în cazul în care obligaţiile fiscale au fost stabilite prin decizie de către organul fiscal;
    b) să nu înregistreze obligaţii fiscale restante;
  2. c) organul fiscal central să constate că aceştia funcţionează la domiciliul fiscal declarat;
    d) să nu se afle în situaţia pentru care a fost declarat inactiv, în cazul contribuabililor declaraţi inactivi aflaţi în inactivitate temporară inscrisă la registrul comertului/au durata de funcţionare a societaţii expirată/nu mai are organe statutare/durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu este expirată.

În situaţia în care un contribuabil îndeplineşte cumulativ condiţiile de reactivare poate solicita reactivarea, prin depunerea unei cereri la organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală este înregistrat.

Anularea unor obligații accesorii-incertitudine în aplicare

În Monitorul Oficial Nr.393 din 14.05.2020, a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului Nr.69/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale.

Articolul XII din actul normativ reglementează ” Anularea accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020 individualizate în decizii de impunere”.

Astfel, dobânzile, penalitățile și toate accesoriile aferente obligațiilor bugetare principale administrate de organul fiscal central cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv și individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale sau verificării situației fiscale personale în derulare la data de 14.05.2020 se puteau/s-au putut anula cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor:

– toate diferențele de obligații bugetare principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de art.22 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală , cu modificările și completările ulterioare, până la termenul de plată prevăzut la art.156 alin.(1) din aceeași lege;

– cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancțiunea decăderii .

Procedura de anulare a obligațiilor de plată accesorii a fost aprobată prin OMFP Nr.2100/2020 din 8 iulie 2020 .

În Monitorul Oficial Nr.315 din 29 martie 2021 a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului Nr.19/2021 privind unele măsuri fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul fiscal.

Articolul IX din actul normativ reglementează următoarele :

  ” (1) Dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile aferente obligaţiilor bugetare principale administrate de organul fiscal central cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale sau verificării situaţiei fiscale personale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau începute după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, dar nu mai târziu de 31 ianuarie 2022, indiferent de momentul la care inspecţia fiscală se finalizează, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) toate diferenţele de obligaţii bugetare principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de 
art. 22 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, până la termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din aceeaşi lege;
b) cererea de anulare a accesoriilor se depune, sub sancţiunea decăderii, până la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv, respectiv în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere dacă termenul de 90 de zile se împlineşte după 31 ianuarie 2022 inclusiv.
(2) Dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile care pot fi anulate potrivit prezentului articol şi care au fost stinse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se restituie potrivit 
Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.”

Astfel, contribuabilii/plătitorii pot beneficia, în condițiile prezentate mai sus, de anularea dobânzilor, penalităților și a tuturor accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale restante la data de 31martie 2020, stabilite/individualizate în urma unei inspecții fiscale (verificări a situației fiscale personale) în derulare la data de 29 martie 2021 sau începute după data de 29 martie 2021, dar nu mai târziu de 31 ianuarie 2022 .

Cu privire la posibilitatea aplicării, de către organul fiscal central, a reglementărilor Art.IX din OUG Nr.19/2021 , precizăm incertitudinea aplicării-motivat, în principal, de următoarele:

-lipsa reglementării, în conținutul actului normativ, a condițiilor și termenelor privitoare la solicitarea de anulare a accesoriilor aferente obligațiilor bugetare restante – cu posibile consecințe privitoare la executarea silită a acestor obligații de plată accesorii;

-lipsa reglementării, în conținutul actului normativ, a procedurii de anulare a obligațiilor de plată accesorii – de asemenea, cu posibile consecințe privitoare la executarea silită a acestor obligații de plată accesorii.

Pe cale de consecință, în condițiile reglementărilor actuale, apreciem că pentru a beneficia de facilitatea anulării accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020 individualizate în decizii de impunere, contribuabilii/plătitorii ar trebui/trebuie să stingă și aceste obligații accesorii, pînă la termenul de plată prevăzut în actul administrativ fiscal, situație în care aceste obligații accesorii vor fi restituite ulterior .

 

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit

Prin Legea nr.296/2020 au fost aduse modificări și completări Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, fiind stabilite reguli privind consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit.

Noile reglementări stabilesc condiții privind constituirea, modificarea și desființarea grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, precum și reguli privind impozitarea grupului fiscal.

Grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit se constituie din cel puţin două dintre următoarele entităţi, denumite membri:

– o persoană juridică română/persoană juridică cu sediul social în România înfiinţată potrivit legislaţiei europene şi una sau mai multe persoane juridice române/persoane juridice cu sediul social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene la care aceasta deţine, în mod direct sau indirect, cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot al acestora;

– cel puţin două persoane juridice române la care o persoană fizică română deţine, în mod direct sau indirect, cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot;

– cel puţin două persoane juridice române deţinute, în mod direct sau indirect, în proporţie de cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană juridică/fizică, rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informaţii;

– cel puţin o persoană juridică română deţinută, în mod direct sau indirect, în proporţie de cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informaţii şi sediul permanent/sediul permanent desemnat din România al acestei persoane juridice străine.

Grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit este reprezentat, în relația cu organul fiscal, de persoana juridică responsabilă, care este persoana juridică română/persoana juridică cu sediul social în România înfiinţată potrivit legislaţiei europene, membră a unui grup fiscal în domeniul impozitului pe profit, desemnată pentru determinarea rezultatului fiscal consolidat al grupului fiscal, depunerea declaraţiei de impozit pe profit şi efectuarea plăţii impozitului pe profit în numele grupului.

Potrivit art.423 alin.(6) din Codul fiscal, procedura de implementare și de administrare a grupului fiscal, precum și modelul și conținutul cererii comune și a unor formulare se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Transparență decizională, a fost publicat, în data de 1 iulie 2021, Proiectul de ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Procedurii de implementare și de administrare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit , precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare .

Anexa nr.1 la Proiectul actului normativ, Procedura de implementare și de administrare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, reglementează , în principal, următoarele:

Opțiunea de constituire a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit se comunică prin depunerea, de către reprezentantul legal al persoanei juridice responsabile a grupului, la organul fiscal competent, a unei cereri comune semnate de către reprezentanţii legali ai tuturor membrilor grupului. Cererea privind grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit, se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea perioadei pentru care se solicită aplicarea consolidării fiscale.

La cerere se anexează certificatul constatator eliberat de către Oficiul Registrului Comerţului şi/sau alte documentele justificative din care să rezulte îndeplinirea condiţiei de deţinere.

Cererea se soluţionează în termen de 45 de zile de la data primirii cererii .

Dacă din informaţiile cuprinse în documentaţia depusă de contribuabil/persoana juridică responsabilă, precum şi din cele deţinute de organul fiscal, rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 42^2 pct.1 și art.42^3 alin.(2) din Codul fiscal, compartimentul de specialitate întocmeşte un referat prin care propune aprobarea cererii de implementare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit.

După aprobarea deciziei de către conducătorul organului fiscal competent, un exemplar se comunică persoanei juridice responsabile a grupului .

Pe baza deciziei privind aprobarea implementării grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, se marchează, în vectorul fiscal, la rubrica “impozit pe profit”,atât pentru persoana juridică responsabilă, cât şi pentru ceilalţi membri,,calitatea dobândită în cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit aprobat de organul fiscal.

Obligațiile de declarare și competența de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate de fiecare membru al grupului, cu excepția impozitului pe profit, rămân neschimbate.

De la data implementării grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, obligațiile declarative și de plată reglementate de Titlul II Impozit pe profit din Codul fiscal, revin persoanei juridice responsabile.

Declaraţia anuală privind impozitul pe profit se depune la organul fiscal competent, împreună cu declaraţia anuală privind impozitul pe profit a fiecărui membru, până la termenele prevazute de lege.

Persoana juridică responsabilă are obligaţia de a depune declaraţia informativă privind beneficiarii sponsorizărilor/mecenatului/burselor private efectuate de membrii grupului.

În situaţia în care se decide menţinerea grupului fiscal şi continuarea sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit, după încheierea perioadei de consolidare de 5 ani fiscali, persoana juridică responsabilă reînnoieşte opţiunea.

 

  1. Intrarea în grup a unui nou membru

În cazul în care o entitate îndeplineşte condiţia de deţinere, aceasta poate intra ca membru al unui grup fiscal începând cu anul fiscal următor îndeplinirii condiţiilor.

Intrarea în grup se efectuează pe baza unei cereri de modificare.

  1. B. Ieirea din grup a unui membru

În cazul în care un membru al grupului fiscal nu mai îndeplinește condiția de deținere sau se află în una din situațiile de la art.42^8 alin.(3) din Codul fiscal, acesta iese din grupul fiscal și nu mai aplică sistemul de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit începând cu trimestrul următor celui în care condițiile nu mai sunt îndeplinite.

După aprobarea deciziei privind modificări ulterioare în cadrul grupului fiscal, de către conducătorul organului fiscal competent, un exemplar se comunică persoanei juridice responsabile a grupului .

Pe baza Deciziei privind modificări ulterioare în cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, organul fiscal în a cărui evidență fiscală este înregistrată entitatea care nu mai face parte din grupul fiscal marchează în vectorul fiscal, la rubrica “impozit pe profit” obligația declarativă, inclusiv pentru toată perioada cât entitatea a făcut parte din grupul fiscal.

În urma recalculării impozitului pe profit, entitatea care nu mai face parte din grupul fiscal își îndeplinește obligațiile declarative și de plată, prevăzute de Titlul II Impozit pe profit din Codul fiscal, în mod individual, pentru toată perioada cât a făcut parte din grupul fiscal.

Începând cu trimestrul următor celui în care nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a face parte din grupul fiscal, persoana juridică îndeplinește obligațiile declarative și de plată, în nume propriu.

În urma recalculării impozitului pe profit, persoana juridică responsabilă a grupului fiscal depune declaraţii fiscale rectificative, de la data aplicării sistemului şi până la sfârşitul trimestrului în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de către membrul grupului.

 

Desfiinarea grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit

  1. Desfiinarea voluntara grupului fiscal potrivit art. 42^8 alin. (5) din Codul fiscal

În cazul în care în mod voluntar toţi membrii grupului fiscal solicită desfiinţarea grupului în cursul unui an fiscal, înainte de expirarea perioadei de 5 ani fiscali, grupul fiscal se desfiinţează începând cu anul fiscal următor.

Opțiunea de desființare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit se comunică prin depunerea, de către reprezentantul legal al persoanei juridice responsabile a grupului, la organul fiscal competent, a unei cereri semnată de către reprezentanţii legali ai tuturor membrilor grupului. Cererea se depune cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea anului fiscal cu care se desființează grupul fiscal.

Pe baza deciziei privind privind modificări ulterioare în cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, compartimentul cu atribuții în domeniul înregistrării fiscale, din cadrul fiecărui organ fiscal care administrează membrii grupului marchează în vectorul fiscal, la rubrica “impozit pe profit” obligația declarativă, inclusiv pentru toată perioada cât respectiva persoană juridică a făcut parte din grupul fiscal.

În urma recalculării impozitului pe profit, fiecare entitate care a făcut parte din grupul fiscal desființat își îndeplinește obligațiile declarative și de plată, prevăzute de Titlul II Impozit pe profit din Codul fiscal, pentru toată perioada cât a făcut parte din grupul fiscal.

În urma recalculării impozitului pe profit, persoana juridică responsabilă a grupului fiscal depune declaraţii fiscale rectificative, de la data aplicării sistemului şi până la sfârșitul anului în care grupul a funcționat.

Începând cu anul fiscal următor, fiecare persoană juridică își îndeplinește obligațiile declarative și de plată, în nume propriu, potrivit regimului fiscal care îi este aplicabil.

 

  1. Desfiinarea grupului fiscal potrivit art. 42^8 alin. (1) din Codul fiscal

În situaţia în care grupul fiscal se desfiinţează înainte de expirarea perioadei de 5 ani fiscali ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la pct.1 al art.42^2 din Codul fiscal sau a condiţiilor de la art.42^3 alin.(2) lit.b) – f) din aceeași lege, precum şi în situaţia în care drept urmare a neîndeplinirii condiţiilor numărul minim de cel puţin doi membri nu este îndeplinit, grupul fiscal se desființează începând cu trimestrul următor celui în care nu mai îndeplinește condițiile.

În urma recalculării impozitului pe profit, persoana juridică responsabilă a grupului fiscal depune declaraţii fiscale rectificative, de la data aplicării sistemului şi până la sfârșitul trimestrului în care funcționează grupul.

Începând cu trimestrul următor desființării grupului, fiecare persoană juridică își îndeplinește obligațiile declarative și de plată, în nume propriu, potrivit regimului fiscal care îi este aplicabil.

 

  1. Desfiinarea grupului fiscal dupexpirarea perioadei de consolidare de 5 ani

În situația în care, după expirarea perioadei de consolidare de 5 ani, membrii grupului fiscal, nu doresc să mai aplice consolidarea fiscală, grupul fiscal se desfiinţează începând cu anul fiscal următor.

Pe baza deciziei privind modificări ulterioare în cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, compartimentul cu atribuții în domeniul înregistrării fiscale, din cadrul fiecărui organ fiscal care administrează membrii grupului marchează în vectorul fiscal, la rubrica “impozit pe profit” obligația declarativă, începând cu anul fiscal următor.

Începând cu anul următor celui în care se desființează grupul fiscal, fiecare persoana juridică îndeplinește obligațiile declarative și de plată, în nume propriu, potrivit regimului fiscal care-i este aplicabil.

Menționăm că prevederile Cap.IV^1 , Reguli privind consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit , din Codul fiscal intră în vigoare cu data de 1 ianuarie 2021 .

 

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Raportarea contabilă la 30 iunie 2021 a operatorilor economici

Pe site-ul Ministerului Finanțelor , Transparență , Proiecte de acte normative, a fost publicat, în data de 18.06.2021, Proiect Ordin pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2021 a operatorilor economici .

În cele ce urmează , prezentăm principalele reglementări conținute în proiectul actului normativ (în Proiect Ordin și lit.A, Norme metodologice privind întocmirea și depunerea raportărilor contabile la 30 iunie 2021, din Anexa la acesta) .

Sistemul de raportare contabilă la 30 iunie 2021 a operatorilor economici se aplică entităților cărora le sunt incidente Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014, cu    modificările și completările ulterioare, şi care în exerciţiul financiar precedent au înregistrat o cifră de afaceri netă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.

Sistemul de raportare contabilă la 30 iunie 2021 a operatorilor economici se aplică, de asemenea, persoanelor cărora le sunt incidente  Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.844/2016, cu modificările și completările ulterioare, şi care în exerciţiul financiar precedent au înregistrat o cifră de    afaceri netă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.

Prevederile se aplică inclusiv operatorilor economici al căror exerciţiu financiar este diferit de anul calendaristic.

Pentru întocmirea raportărilor contabile la 30 iunie 2021, încadrarea în criteriu se efectuează pe baza indicatorilor determinaţi din situaţiile financiare anuale ale exerciţiului financiar precedent, respectiv a balanţei de  verificare încheiate la finele exerciţiului financiar precedent, utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar precedent. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul entităţilor care au optat pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Persoanele care fac obiectul ordinului sunt denumite în înţelesul       acestuia entităţi.

În scopul stabilirii formularelor de raportare contabilă la 30 iunie 2021, operatorii economici care aplică Reglementările contabile privind situaţiile financiare       anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul     ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările și completările ulterioare, au în vedere criteriile prevăzute la pct. 9 din reglementările respective.

Indicatorii total active, cifră de afaceri netă şi număr mediu de salariaţi, în funcție de care se stabilesc formularele aplicabile pentru raportarea contabilă, se determină pe baza situaţiilor financiare anuale ale exerciţiului financiar precedent. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul entităţilor care au optat pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, potrivit legii contabilității.

În cazul persoanelor juridice care au subunităţi fără personalitate juridică, activitatea desfăşurată de acestea se însumează de persoana juridică care întocmeşte raportarea contabilă la 30 iunie 2021.

Nu fac obiectul raportării contabile la 30 iunie 2021 persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România.

 

 

Norme metodologice privind întocmirea şi depunerea raportărilor contabile la 30 iunie 2021

 

  1. Prevederi comune
  2. Entităţile prevăzute la art. 2 din ordin au obligaţia să întocmească şi să depună raportări contabile la 30 iunie 2021 la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor, indiferent de forma de organizare şi forma de proprietate.

 

  1. Structura şi modul de completare a raportărilor contabile la 30 iunie 2021

Entităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) din ordin întocmesc şi depun la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor raportări contabile la 30 iunie 2021 care cuprind următoarele formulare :

  1. a) Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii (cod 10);
  2. b) Contul de profit şi pierdere (cod 20), respectiv Contul prescurtat de profit şi pierdere (cod 20);
  3. c) Date informative (cod 30).

Entităţile prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordin întocmesc şi depun la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor raportări contabile la 30 iunie 2021 care cuprind următoarele formulare, prevăzute la Cap. III:

  1. a) Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii (cod 10);
  2. b) Situaţia veniturilor şi cheltuielilor (cod 20);
  3. c) Date informative (cod 30).

Entităţile care au ales un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic completează formularul „Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii” cu informaţiile corespunzătoare datelor de 1 ianuarie 2021 şi 30 iunie 2021.

Raportările contabile la 30 iunie 2021 sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând şi numele în clar al acestora.

Rândul corespunzător calităţii persoanei care a întocmit raportările contabile se completează astfel:

– directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie, potrivit legii contabilității;

– persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Raportările contabile la 30 iunie 2021 se semnează şi de către administratorul sau persoana care are obligaţia gestionării entităţii.

Entităţile care nu au desfăşurat activitate de la data înfiinţării până la 30 iunie 2021, cele care în tot semestrul I al anului 2021 s-au aflat în inactivitate temporară, cele înfiinţate în cursul anului 2021, precum şi persoanele juridice care se află în curs de lichidare, potrivit legii, nu întocmesc raportări contabile la 30 iunie 2021.

 

III. Termenul pentru depunerea raportărilor contabile la 30 iunie 2021

Raportările contabile la 30 iunie 2021 se depun la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor până cel mai târziu la data de 16 august 2021.

Nedepunerea raportărilor contabile la 30 iunie 2021 în condiţiile prevăzute de ordin se sancţionează conform prevederilor art. 42 din legea contabilității.

 

 

 

  1. Reglementări contabile aplicabile la completarea raportărilor contabile la 30 iunie 2021

Entităţile care aplică Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014  folosesc Planul de conturi general prevăzut la Cap. 14 din reglementările respective.

Entităţile care aplică Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.844/2016 folosesc Planul de conturi prevăzut la Cap. 10 din reglementările respective.

 

 

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ghiduri curente și alte materiale informative, a fost publicat în data de 11.03.2021 , Ghid privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor .

În cele ce urmează, prezentăm , succint , principalele informații conținute în ”Ghid” – cu mențiunea că acesta se adresează persoanelor juridice române care au obligația de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor .

În sensul legii fiscale, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește

cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

– a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 1.000.000 euro. Cursul de schimb

pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care

s-au înregistrat veniturile; Pentru încadrarea în condiția privind nivelul veniturilor realizate în anul

precedent, se vor lua în calcul veniturile care constituie baza impozabilă prevăzută de lege;

– capitalul social este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;

– nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii.

  1. Reguli de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii

Impozitul pe veniturile microîntreprinderii se aplică de către persoanele juridice începând cu anul fiscal următor celui în care acestea îndeplinesc condițiile de microîntreprindere prevăzute de lege .

O persoană juridică română care este nou-înființată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă condiția referitoare la deținerea capitalului social de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale, este îndeplinită la data înregistrării în registrul comerțului.

  1. Anul fiscal

Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.

În cazul unei microîntreprinderi care se înființează sau își încetează existența, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.

a). Începerea perioadei impozabile

În cazul înființării unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilă începe:

– de la data înregistrării acesteia la registrul comerțului, dacă are această obligație;

– de la data înregistrării în registrul ținut de instanțele judecătorești sau alte autorități competente, dacă are această obligație, potrivit legii.

b). Încheierea perioadei impozabile

În cazul divizărilor sau al fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenței persoanei juridice prin dizolvare fără lichidare, perioada impozabilă a unei microîntreprinderi se încheie la una dintre următoarele date:

– la data înregistrării în registrul comerțului/registrul ținut de instanțele judecătorești

competente a noii societăți sau a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau a mai multor

societăți noi;

– la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea sau la altă

dată stabilită prin acordul părților, în cazul în care se stipulează că operațiunea va avea efect la o altă dată, potrivit legii.

În cazul dizolvării urmate de lichidare, perioada impozabilă a unei microîntreprinderi se încheie la data depunerii situațiilor financiare la registrul unde a fost înregistrată, potrivit legii, înființarea persoanei juridice respective.

  1. Cotele de impozitare

Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt:

– 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulți salariați;

– 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.

  1. Baza impozabilă

a).Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

– veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

– veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;

– veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;

– veniturile din subvenții;

– veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care

au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;

– veniturile din ajustări pentru pierderi așteptate aferente activelor financiare constituite de

persoanele juridice române care desfășoară activități în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;

– veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere,

care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

– veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;

– veniturile din diferențe de curs valutar;

– veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei

valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;

– valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul “709”,

potrivit reglementărilor contabile aplicabile;

– veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai acestora;

– despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;

– veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

– dividendele primite de la o persoană juridică română.

b).Pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă determinată se adaugă următoarele:

– valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul “609”,

potrivit reglementărilor contabile aplicabile;

– în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care îşi încetează existenţa, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora, şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului; în cazul microîntreprinderilor care devin plătitoare de impozit pe profit potrivit legii, această diferenţă reprezintă elemente similare veniturilor în primul trimestru pentru care datorează impozit pe profit;

În cazul microîntreprinderilor care exercită opţiunea prevăzută de lege sau depăşesc limita veniturilor, conform legii, în primul trimestru al anului fiscal, diferenţa respectivă nu reprezintă elemente similare veniturilor în acest prim trimestru.

– rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației rezervei, distribuirii acesteia către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv;

– rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situația în care rezervele fiscale sunt menținute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.

Microîntreprinderile care își încetează existența în urma unei operațiuni de reorganizare sau de lichidare, potrivit legii, și care pe parcursul perioadei de funcționare au fost și plătitoare de impozit pe profit, la calculul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, nu includ în baza impozabilă: rezervele constituite din profitul net, rezervele constituite din diferențe de curs favorabil aferente capitalului social în devize sau disponibilului în devize, precum și sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit pe profit sau ale unor scutiri de impozit, repartizate ca rezerve, potrivit legii, care au fost constituite în perioada în care au fost plătitoare de impozit pe profit.

 

  1. Plata impozitului și depunerea declarației fiscale

Calculul și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

  1. Efectuarea sponsorizărilor

Microîntreprinderile care efectuează sponsorizări, potrivit prevederilor legii, pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care la data încheierii contractului sunt înscrise în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale potrivit legii  și către instituţiile şi autorităţile publice, inclusiv organele de specialitate ale administraţiei publice, precum şi microîntreprinderile care acordă burse elevilor şcolarizaţi în învăţământul profesional-dual în conformitate cu prevederile legii, scad sumele aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul valorii reprezentând 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective. Sumele care nu sunt astfel scăzute se reportează în trimestrele următoare, pe o perioadă de 28 de trimestre consecutive iar scăderea acestor sume din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat, în următoarele 28 de trimestre consecutive, se efectuează în ordinea înregistrării acestora, în aceleași condiții, la fiecare termen de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.

În cazul sponsorizărilor către instituțiile și autoritățile publice, inclusiv organele de specialitate ale administrației publice, deducerea sumelor reprezentând sponsorizări din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în limita valorii mentionata la paragraful anterior, se efectuează în baza contractului de sponsorizare, fără a exista obligaţia înscrierii entităţilor beneficiare respective în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale prevăzut în lege.

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

 

Stabilirea rezidenței fiscale pentru persoane fizice

Pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ghiduri curente și alte materiale informative, a fost publicat în data de 24.02.2021, Ghidul actualizat privind stabilirea rezidenței fiscale pentru persoane fizice .

În cele ce urmează, prezentăm , succint , principalele informații conținute în ”Ghid” – cu mențiunea că acesta se adresează persoanelor fizice rezidente/nerezidente care părăsesc/sosesc în România și în cazul cărora este necesară stabilirea/modificarea rezidenței fiscale, respectiv impozitarea veniturilor obținute .

 

1.Criterii de stabilire a rezidenței persoanei fizice potrivit convenției de evitare a dublei impuneri:

Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri, rezidența persoanei fizice se stabilește astfel:

a)Persoana fizică este considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuința permanentă aflată la dispoziția sa. O locuință se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa.

b)Dacă persoana deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în ambele state, este considerată rezidentă numai a statului în care își are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relațiile sale personale și economice sunt mai apropiate.

Dacă o persoană fizică deține o locuință într-un stat semnatar al unei convenții de evitare a dublei impuneri încheiate cu România și deține la dispoziția sa și o locuință în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuință în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit și unde se află familia sa și toate proprietățile sale poate, împreună cu alte elemente, să demonstreze că persoana respectivă și-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat, și nu în România.

Același criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător și pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România.

Prin centrul intereselor vitale se înțelege locul de care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate.

c)Dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuiește frecvent. Astfel, se vor avea în vedere șederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din același stat;

d)Dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naționalitate/cetățenie o are.

e)Dacă persoana are naționalitatea/cetățenia ambelor state sau nu are naționalitatea/cetățenia niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului „Procedura amiabilă” din convenția de evitare a dublei impuneri.

2.Sosirea pe teritoriul României a persoanei fizice nerezidente

  1. a) Elemente care atestă rezidența în România:

Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței,potrivit Codului fiscal, sunt:

– domiciliul în România;

– locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată sau care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;

– centrul intereselor vitale amplasat în România;

– persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenței în România sau în statul străin, dar numai împreună cu elementele menționate mai sus :

– autovehicul înregistrat în România/statul străin;

– permis de conducere emis de autoritatea competentă din România/statul străin;

– pașaport emis de autoritatea competentă din România/statul străin;

– persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România;

– persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România.

Dacă o persoană fizică nerezidentă nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată convenție și îndeplinește condițiile de rezidență prevăzute de lege3, se va considera că este rezident în statul român.

În acest caz, persoana respectivă are obligație fiscală integrală în România, fiind supusă impozitului pe venit pentru venitul obținut din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu data de la care aceasta devine rezidentă în România, acesteia fiindu-i eliberat la cerere certificatul de rezidență fiscală .

 b)Stabilirea rezidenței de către organul fiscal central competent la sosirea persoanei fizice în România

Persoanele fizice care sosesc în România și au o ședere în statul român o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat, au obligația completării formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”.

Persoanele fizice nerezidente trebuie să înregistreze chestionarul la organul fiscal central

competent, în 30 de zile de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezență în România.

Persoana fizică nerezidentă care are centrul intereselor vitale amplasat în România este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu prima zi în care declară că centrul intereselor vitale se află în România.

Persoana fizică nerezidentă care este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu prima zi a sosirii în România.

c)Stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice care părăsesc România

Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței unei persoane fizice care părăsește România:

– domiciliul din România;

– locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată ori care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;

– centrul intereselor vitale amplasat în România;

– persoana fizică pleacă din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Alte elemente care pot fi luate în considerare la menținerea rezidenței în România, dar numai împreună cu elementele menționate mai sus:

– autovehicule înregistrate în România/statul străin;

– permis de conducere emis de autoritățile competente din România/statul străin;

– pașaport emis de autoritățile competente din România/statul străin;

– persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România;

– persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin pe parcursul perioadei în care stă în străinătate/România.

Persoanele fizice rezidente în România, precum și persoanele fizice nerezidente care au avut

obligația completării „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în

România”, care pleacă din țară pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate

care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, au obligația

completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidentei fiscale a persoanei fizice la plecarea

din România”.

Formularul trebuie înregistrat cu 30 de zile înaintea plecării din România, la organul fiscal central competent unde persoana fizică își are domiciliul fiscal, respectiv unde a înregistrat „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”, dacă persoana în cauză nu a informat cu privire la schimbarea domiciliului/locuinței permanente, după caz.

3.Situații privind rezidența/impozitarea veniturilor în cazul persoanelor fizice rezidente române precum și a persoanelor fizice nerezidente

Precizări referitoare la persoanele fizice rezidente române:

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, va completa formularul “Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” înaintea deplasării în străinătate, cu informațiile cunoscute la data completării.

Dacă ulterior înregistrării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”, persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, obține documentul/certificatul care atestă schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, aceasta completează un nou formular cu informațiile actualizate, la care anexează documentul/certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea competentă a statului care o consideră rezident, în vederea aplicării prevederilor convenției.

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, continuă să fie considerată rezidentă în România, având obligație fiscală integrală până la data schimbării rezidenței potrivit convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul străin.

Precizări referitoare la persoanele fizice nerezidente:

Persoana fizică nerezidentă care a avut obligația completării „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” și a obținut pe perioada șederii în România rezidența în România, completează la plecarea din România numai „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței a persoanei fizice la plecarea din România” și nu va mai face dovada schimbării rezidenței fiscale într-un alt stat. Persoana fizică este considerată rezidentă în România până la data la care părăsește România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

 

Societatea TVG TAX AUDIT S.R.L.

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

Auditul statutar al situațiilor financiare anuale

În funcție de criteriile de mărime, entitățile prevăzute de Reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministerului finanțelor publice nr.1802/2014 , cu modificările și completările ulterioare, se grupează în trei categorii, astfel: microentități ; entități mici ; entități mijlocii și mari .

Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanțului, nu depăşesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:

  1. a) totalul activelor: 350 000 EUR;
  2. b) cifra de afaceri netă: 700 000 EUR;
  3. c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.

Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria

microentităților şi care nu depăşesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;

  1. b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
  2. c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

Entitățile mijlocii şi mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depăşesc limitele a cel puțin

două dintre următoarele trei criterii:

  1. a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
  2. b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
  3. c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

Pentru exercițiile financiare anuale, entitățile întocmesc situații financiare anuale corespunzător categoriei în care se încadrează, potrivit pct. 9 din Reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru întocmirea situațiilor financiare anuale, încadrarea în criteriile de mărime se efectuează la sfârșitul exercițiului financiar, pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar precedent și a indicatorilor determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de verificare încheiate la finele exercițiului financiar curent. Entitățile care au ales un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic determină criteriile respective pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar precedent și a indicatorilor determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de verificare întocmite la finele exercițiului financiar astfel ales și care se încheie la o dată ulterioară datei de 1 ianuarie.

Entitățile mijlocii și mari, precum și entitățile de interes public întocmesc situațiile financiare anuale prevăzute în  Reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările și completările ulterioare. Respectivele situații financiare anuale fac obiectul auditului statutar.

 

Sunt supuse, de asemenea, auditului entitățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:

  1. a) totalul activelor: 16.000.000 lei;
  2. b) cifra de afaceri netă: 32.000.000 lei;
  3. c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

Obligația de auditare pentru entitățile precizate mai sus se aplică atunci când acestea depășesc limitele respective în două exerciții financiare consecutive. Totodată, entitățile respective sunt scutite de la obligația de auditare a situațiilor financiare anuale dacă limitele a două dintre cele trei criterii menționate nu sunt depășite în două exerciții financiare consecutive.

Entitățile care au ales un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic determină criteriile menționate mai sus pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar precedent și a indicatorilor determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de verificare întocmite la finele exercițiului financiar astfel ales și care se încheie la o dată ulterioară datei de 1 ianuarie.

Prevederile de mai sus referitoare la situațiile financiare anuale se aplică și subunităților fără personalitate juridică din România, care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, cu excepția subunităților deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European.

 

Societatea TVG TAX AUDIT S.R.L.

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar

Declarația privind beneficiarul real

Pe site-ul Ministerului Economiei , Antreprenoriatului și Turismului, Transparență decizională , Proiecte în dezvoltare publică , a fost publicat , în data de 14 mai 2021, Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului pentru prelungirea unor termene privind depunerea unor documente prevăzute în sarcina persoanelor juridice înregistrate în registrul comerțului .

Proiectul actului normativ a fost adoptat de Guvern în ședința din data de 27 mai și reglementează următoarele :

”Art. unic – (1) Prin derogare de la prevederile art. 56 alin (4) al Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019, în anul 2021 declarația anuală privind beneficiarul real al persoanei juridice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului se depune la oficiul registrului comerțului în care este înmatriculată persoana juridică până la data de 1 octombrie 2021.

(2) Declarația privind beneficiarul real prevăzută la alin (1) poate avea formă de înscris sub semnătură privată ori formă electronică și poate fi transmisă la oficiul registrului comerțului prin mijloace electronice, cu semnătură electronică, sau prin servicii de poștă și curier.

(3) Declarația prevăzută la alin. (2) pot fi dată și în fața reprezentantului oficiului registrului comerțului sau se poate depune, personal sau prin reprezentant, având dată certă, dată de notarul public ori atestată de avocat.

(4) Prin depunerea declarației anuale prevăzute la alin (1) se consideră îndeplinită și obligația prevazută la art.62 din Legea nr.129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative , cu modificările și completările ulterioare.”

 

 

Societatea TVG TAX AUDIT SRL

Societate de consultanță fiscală

Societate de audit financiar