Cartoful si ceapa rodesc mai bine printre ruinele de la Sarmizegetusa

Maximilian Gânju

Printre ruinele de la Sarmizegetusa se face şi în acest an agricultură. Chiar dacă semnalul de alarmă a fost tras de câţiva ani, proprietarii terenurilor agricole încă n-au fost despăgubiţi şi mutaţi în altă parte. Astfel, între temple se cultivă porumb, cartofi ori grâu, iar turiştii pot admira atât situl arheologic, cât şi animalele care pasc în apropiere.

Tablou sumbru
Situată la 17 kilometri de Haţeg, fosta capitală a Daciei Romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a ajuns, în parte, teren agricol. Deşi perimetrul este bine delimitat şi transformat în muzeu în aer liber, printre ruinele fostei aşezări localnicii din Sarmizegetusa s-au apucat de agricultură şi în această primăvară. Terenul le aparţine de drept, după ce au fost împroprietăriţi de comisia locală de fond funciar. Au făcut acolo agricultură încă de acum 30 de ani, iar oamenii sunt dispuşi să se mute, însă nu pot renunţa gratis la unica lor sursă de venit. Autorităţile locale sunt în imposibilitate de a interveni, deoarece legea nu le dă dreptul. Aşa se face că primăvara, tractoarele care ară trec chiar pe lângă ruine, spre nedumerirea vizitatorilor, ce nu înţeleg cum de este posibil aşa ceva. Tabloul este şi mai sumbru încă de la intrare, unde aşezarea antică este flancată de birturi şi care ascund orice indiciu că pe terenul din spatele lor se regăseşte o istorie de 2000 de ani. Cum dă firul ierbii, localnicii îşi pasc nestingheriţi animalele printre zidurile sitului arheologic, chiar dacă o parte dintre ei nu mai sunt proprietari ai acestor terenuri, după ce au fost despăgubiţi. În vara anului 2007, la numai câţiva metri de culturile agricole, arheologii au făcut mai multe prospectări, iar în urma săpăturilor au descoperit alte ziduri ale fortului roman. Descoperiri care nu au atras foarte tare atenţia responsabililor şi nu i-au împiedicat pe săteni să cultive pe mai departe terenul. O parte dintre cei care aveau proprietăţi în zona sitului arheologic au fost despăgubiţi, printr-un program guvernamental, în perioada 1998-2000, însă această acţiune a fost sistată. „Probabil că problema agriculturii printre zidurile din situl arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa va putea fi soluţionată numai atunci când se vor da fonduri pentru cumpărarea întregii suprafeţe de pământ aflată în interiorul şi exteriorul forului roman sau când va exista o coerenţă”, cred autorităţile. Suprafaţa forului roman de la Sarmizegetusa se întinde pe circa 200 de hectare, dar eventuale săpături ar putea aduce la lumină o aşezare mult mai mare, cred specialiştii. Capitala Daciei romane – a fost fondată de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, între anii 108 – 110. În timpul domniei împăratului Hadrian, oraşul primeşte şi numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului. Aşezarea se află la 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat şi Transilvania şi care purta în antichitate numele de Tapae, astăzi Porţile de Fier ale Transilvaniei. Întemeierea noului oraş a avut loc în primii ani după cucerirea Daciei, după unele păreri, 106-107, după altele, între 108 -110. Întemeierea coloniei a fost marcată şi prin baterea unei monede emise la Roma, din ordinul Senatului, dedicată Împăratului Traian. Metropola se bucura de anumite avantaje strategice şi economice, cu Munţii Retezat la sud şi Munţii Poiana Ruscă la nord, care constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. În acest fel, capitala se putea dezvolta în linişte, fiind apărată şi de castrele Tibiscum (azi Jupa), Voislova, Micia (Veţel) şi Bumbeşti. Capitala se dezvoltă până în 271 d. Hr., când autorităţile romane se retrag din Dacia. Astăzi se mai pot vizita urmele Forului Coloniei, amfiteatrul (locul unde se desfăşurau serbările, luptele gladiatorilor) sau necropola antică.