Când a sărit Cetatea în aer?

Nicolle Ebner

 Dacă autorităţile sunt prea ocupate să găsească soluţii pentru a face faţă crizei economice şi financiare, unii deveni, adevăraţi cetăţeni ai reşedinţei de judeţ, nu pierd ocazia de a marca evenimentele importante din istoria Cetăţii Deva.
Astfel, pensionarul Gheorghe Kuron ne-a adus aminte tuturor, că mâine, 14 august, se împlinesc 160 de ani de la explozia care a încheiat definitiv rolul militar al puternicei cetăţi a Devei.

Pensionarul devean şi comoara sa istorică
Gheorghe Kuron este posesorul unei adevărate comori istorice. Un opis documentar editat în anul 1898, la Budapesta, despre răscoala din 1848-1849, lucrare istorică la care şi-a adus contribuţia şi cunoscutul prozator Jokay Mor. Deveanul consideră că în cartea sa este scrisă adevărata istorie a acelei perioade, netrunchiată şi nearanjată de comunişti. Astfel, din lucrările de specialitate, aflăm că: „la 13 august 1849, la orele 9 dimineaţa, o explozie zguduitoare a depozitului de muniţie a aruncat în aer zidurile Cetăţii, transformând-o într-o ruină şi omorând pe cei 38 de soldaţi revoluţionari, ce se aflau în cetate”. Din cartea pensionarului devean, veche de 111 ani, aflăm că explozia s-a produs, în 14 august, şi 114 militari maghiari şi deţinuţi români au sărit în aer odată cu fortăreaţa, folosită şi ca puşcărie pentru răufăcători, dar şi ca depozit de muniţie. Potrivit celor scrise în cartea lui Kuron, Cetatea Devei a fost aruncată în aer deliberat, din ordinul generalului Jozef Bem, numit de către Kossuth, în 1 decembrie 1848, în fruntea armatei revoluţionare din Transilvania (armata guvernului de la Pesta).

Cetatea Devei şi destinul Transilvaniei
Istoricii spun că, încă de la începuturi, Cetatea Devei a reuşit să se înscrie în paginile zbuciumate ale istoriei Transilvaniei. Astfel, ea a participat deseori, la luptele care se dădeau pentru domnia ţării sau stăpânirea de moşii, a fost reşedinţă voievodală sau nobiliară, garnizoană, loc de refugiu pentru populaţie în momente grele, locul unde s-au dat importante şi crâncene bătălii. Alteori, a fost folosită drept închisoare pentru regi, nobili nesupuşi, iobagi răsculaţi sau luptători pentru credinţă, iar în două rânduri a fost deţinătoare a coroanei regilor maghiari. A servit drept dar de împăcare pentru adversarii la domnie, cadou de nuntă, sau loc de pază a tezaurului unei tinere regine. Chiar şi ruină, impresionanta fortificaţie, aflată „la trecerea cea mai primejdioasă în Transilvania”, a rămas, totuşi, mândria naturală şi istorică a Devei.