Toată politica executivului condus de Victor Ponta poate fi rezumată la un joc de copii săraci, cu specificaţia că, totuşi, cei care-l joacă sunt nişte boieri cu buzunarele doldora. Tot ce se vede în activitatea acestui guvern debusolat e o adunare de miniştri uitându-se cu ciudă unii la alţii, iar şedinţele de guvern sunt ca un concurs în care câştigă ministrul cu ideea cea mai trăznită, ideea cu care se poate plomba câte o gaură de unde se aud strigăte ameninţătoare.
În fiecare săptămână mai descoperim câte o năstruşnicie de-a Guvernului: ba se votează un buget de societate, după care cineva observă că societatea nu mai e aia şi se votează ceea ce ar fi trebuit de prima dată, ba se cârpesc ceva ordonanţe care să mai creeze câte o structură de colectat noi taxe şi impozite, ba se instituie câte o regulă de micşorat personalul de prin instituţii, creându-se instituţii noi care să se ocupe de asta, unde sunt angajaţi cei plecaţi din cealaltă parte… Ca la nebuni!
O ceată de bezmetici caută, prin fundul minţii şi prin ministere, câte o soluţie să mai tragă din buzunarul cetăţeanului ceva. Ieri, am văzut încă o idee pontaică, dureroasă la gândit: pentru a se face rost de bani pentru centura Bucureştiului, toţi cei care intră pe la Piteşti pe autostradă, mergând spre Constanţa, vor plăti o taxă, pe care vor să o calculeze de pe la 3 euro pe 100 de kilometri, adică vreo 11 euro dacă te bate gândul să mergi la mare. Asta-i grija lui Ponta: cum stă România cu centura Bucureştiului.
Între timp, dispar centurile ocolitoare de ogor, cu ogoare cu tot, din satele româneşti, pentru că Guvernul Ponta s-a gândit bine şi îi taxează şi-i va taxa mai aspru pe ţărani, astfel încât aceştia renunţă şi la culturi şi la animale. Renunţă oamenii, pentru că li se pare mai onorabil să rabde de foame fără datorii, decât să flămânzească datori vânduţi la stat. Apar în schimb centuri groase, rezistente, şi bretele de cânepă de care să atârne pantalonii românului, din ce în ce mai largi, de la an la an. Dar asta nu-i grija Guvernului Ponta.