Băsescu spune nu!

Încheiam editorialul de ieri cu întrebarea: ce va face Băsescu? Era vorba de felul în care va reacţiona preşedintele Băsescu la propunerea  alianţei constituită ad-hoc, PSD-PC, PNL, UDMR şi reprezentanţii minorităţilor naţionale, care deţin împreună în Parlament o majoritate de peste 65 la sută, de a-l desemna ca premier pe primarul Sibiului, Klaus Johannis.
Şi, aşa cum mă aşteptam, şi de ce îmi era cea mai mare teamă, Traian Băsescu a respins categoric propunerea celor patru partide, care şi-au constituit la această oră majoritatea absolută în Parlament, motivând că el nu este de acord cu un guvern de tehnocraţi, conduşi de un premier independent. Preşedintele consideră acum – deşi nu cu mult timp în urmă tuna şi fulgera împotriva acestora – că este nevoie de un guvern politic, că partidele trebuie să-şi asume răspunderea pentru conducerea ţării, în această perioadă de criză economică. În final, a ajuns chiar să recomande constituirea unui guvern de uniune naţională. Asta a susţinut la ora 17, la întâlnirea cu reprezentanţii partidelor parlamentare. Deci, era limpede unde bate preşedintele Băsescu: vrea să introducă în viitorul guvern reprezentanţii PDL.
După alte două ore, preşedintele iese din nou pe post, pentru a face o declaraţie publică. Iar cu această declaraţie, a lămurit fără echivoc şi definitiv lucrurile. După ce ne-a aburit-o cu criza economică, mai importantă decât criza politică, după ce a încercat să ne sperie că în noiembrie şi decembrie nu vor mai fi bani pentru salarii şi pensii, a ridicat Constituţia în faţa camerelor, afirmând că el va acţiona şi în continuare numai în litera acesteia. Deci, cum va acţiona preşedintele, potrivit Constituţiei? Va desemna numai premierul pe care îl propune PDL, deoarece este partidul cu cele mai multe mandate în Parlament. Acum, totul este limpede. Pe motiv că respectă Constituţia -pe care, de fapt, o încalcă cu bună ştiinţă – preşedintele Băsescu vrea să forţeze menţinerea partidului său la guvernare.
Aşadar, Traian Băsescu dovedeşte din nou, pentru a câta oară?, că este foarte, foarte departe de interesele acestei ţări şi ale cetăţenilor săi. El nu urmăreşte decât interesele sale personale. Pentru atingerea cărora nu contează că aruncă ţara în haos şi o duce la faliment.