BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Nu se ostenesc de muncă, dar nici să taie frunze la câini cât e ziu­a de lungă nu e o trea­bă. Gurile rele din ca­pi­tala regiunii cu lăm­pașe spun că o serie de bugetari dintr-o uni­tate finanțistă, despre care s-a mai făcut vor­bire, și-au luat în serios rolul de angajați la stat. E bai mare spun bârfi­torii dacă are cineva curajul să-i deranjeze de la stat. Așa se face că un localnic a avut cu­tezanța să-i ceară unei funcționare să-l rezolve cu o problemă, că dă un geamantan de bani la stat. Bugetara l-a muștruluit teribil fără să știe pe cine are în față, ba chiar a făcut o criză de nervi că a fost ea pusă la muncă de un terchea-ber­chea. Ce n-a știut ea este că omul luat la ocărât este un influent afacerist, bun prieten cu șeful cel mare al instituției. Zvo­narii spun că omul nu rămâne dator și nu ar trebui să ne mire dacă din cauza sonatei de funcționare va fi deca­pi­tată toată condu­ce­rea locală.

Bârfitori avizați spun că un pensionar din estul regiunii cu lăm­pașe, fost mare con­du­că­tor politic, este mai toa­tă ziua pe la ușa edi­lului. Omul se plânge că a ajuns să trăiască mai rău decât un asistat social, că banii din pen­sie abia îi ajung să-și cumpere de-ale gurii, așa că ar avea nevoie de un ajutor. Un post de sfătuitor al pri­ma­ru­lui, că nici legea aus­te­rității nu interzice, ar fi foarte potrivit pentru a-și mai reveni din amă­reală. Cârcotașii spun că edilul s-a uitat cam chiorâș la colegul său, fost șef de partid, că-l știa cu avuție mare și o pensie îndestu­lă­toa­re și i-a promis că-l are în vedere în viitor.