BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile alea rele de tot că la o insti­tuție de la noi se întâm­plau lucruri de dome­niul fantasticului. Cică unii angajați avea niște salarii babane, iar când le intrau în cont banii, ei se înghesuiau la ușa șefului să îi dea partea din leafă. Vă dați sea­ma unde s-au dus banii cetățenilor? Cârcotașii șușotesc că salariații cu pricina stăteau bine mersi acasă, nu ve­neau la lucru că oricum nu aveau ce face, dar primeau leafa lunar. Din aceasta, anunță zvo­nerii de serviciu, ei dă­deau „dreptul” șe­fu­lui, mulțumire că au fost angajați și pri­meau un salariu foarte bun. Gurile rele se dis­trează la cum stăteau oamenii la coadă, cu banii în mână, să dea banii cui trebuie. Mare e grădina lui Dumnezeu.

Spun cârcotașii că un adjunct de la noi vor­bește de corectitu­dine, în condițiile în care vrea să-și trădeze partenerul politic ac­tual ca să-și mențină funcția încă patru ani. Dar zvonerii au aflat rapid de mișcarea o­mu­lui și au dat anunțul prin zonă. Gurile rele susțin că respectivul nu se sfiește să de­clare că nu trădează în veci, dar a fost văzut recent la negocieri pen­tru un nou mandat. Asta cum se numește, dacă nu trădare? A, ne­gocierile sunt cu un adversar politic al ac­tualului partener al o­mul nostru, și căruia i-a jurat credință veșnică cel despre care vor­bim. Dar, așa e în po­litică. Urmează să ve­dem dacă omul va reuși și de data asta și va ateriza din nou în fotoliul respectiv.