BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Campania i-a secătuit bugetul şi l-a dus la dis­perare pe un politician din sudul judeţului nos­tru. Cum contracan­di­daţii şi-au dozat apa­riţiile pe bani iar acum au pe ce pune mâna, omul recur­ge la măsuri disperate. Câr­cotaşii spun că a ordonat unui subaltern să cadori­seas­că un con­tract tocmai unui afa­cerist care n-are nici în clin, nici în mânecă cu ac­ti­vitatea respectivă. Nu­mai că, acest aspect este lip­sit de importanţă atâta timp cât se pot face bani buni. Cârcotaşii spun că şeful serviciului a dat afaceristului spe­cia­lizat în croşetat toc­mai cură­ţenia oraşu­lui. Este drept că e doar pe o perioadă determi­nată, cam cât ţine cam­pania la locale şi ge­nerale, că trebuie bani şi pentru partid. Tot bâr­fitorii spun că sumele au fost triplate. Astfel că profitul se împarte pe din două şi toată lumea e fericită.

A vămuit pe oricine cât timp a fost în activitate, şi-a sporit averea şi a fost dat la o parte cu forţa, că ar mai fi continuat pe funcţie mult şi bine. Este vorba de un doftor de necu­vân­tătoare din re­giu­nea cu lămpaşe, des­pre care bârfitorii spun că, pe lângă afacerile ne­curate, omul ascunde şi un se­cret. Întreaga lui viaţă a pozat în familistul con­vins, un individ so­ciabil şi cu o bunătate ieşită din comun. În rea­litate, lucrurile nu stau chiar aşa. Zvonerii spun că in­dividul are o pasiune soră cu moartea pentru băieţi. Pentru tinerei pro­veniţi din familii să­ră­cuţe, că tot timpul este zărit cu câte unul la tai­fas. Tot bârfitorii spun că le promite vrute şi ne­vrute, îi cadoriseşte cu flea­curi ca să le cap­teze atenţia şi până acum i-ar fi mers. Pe unul dintre ei chiar l-ar fi ţinut pe leafa lui vreme bună într-o lo­cuinţă, pen­tru că fusese alungat de familie. Ce primeşte în schimb este greu de spus, sau dacă–şi do­reş­te mai mult decât compania lor.