BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbește lumea că o duduie de la o pri­mărie de municipiu, trans­ferată tot de la o primărie, se dă de cea­sul morții, după ce a aflat că va fi dată a­fară. Cică duduia de care vorbim are un obi­cei foarte prost. Bea la serviciu. De la bere la whisky. Vă dați seama că respectiva face față cu greu res­ponsabilităților de la birou. Însă, până acum nu a avut cine să o reclame că nu-și vede de munca pentru care este plătită. Acum, în­să, lucrurile s-au schim­bat total pentru aceasta, iar gurile rele susțin că duduia nu mai face mulți purici pe la locul de muncă. Nici să mear­gă înapoi, la primăria de unde a venit, nu poate, că nu o mai primește nimeni.

Șușotesc cârcotașii pe la colțuri că un personaj din zonă s-a activat imediat după alegeri, deși oricum nu-l bagă nimeni în seamă. Omul se crede mare justițiar, dar nu este decât un biet personaj. Gurile rele susțin că omul nostru s-a pus din nou pe treabă, ca să găsească un țap ispășitor pentru problemele sale. Dar, se pare că omul nostru a reușit doar să se facă, din nou, de râs, așa cum știe el cel mai bine. Nu știe, săracu, de faptul că și pe urmele sale sunt niște oameni, care-l moni­to­rizează și știu exact când se întâlnește cu iubita, deși nevasta nu știe, când se vede cu cei cu care el crede că face jocuri politice. Nu știe, săracu, spun zvo­nerii de serviciu, că toți cei apropiați l-au trădat sau sunt pe cale să-l trădeze.