BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii că un șef de direcție dintr-un municipiu de pe la noi se joacă toată ziua pe telefon, atunci când este în orele de program. Ca și când asta nu ar fi de ajuns, omul de care vorbim urlă la angajații săi, su­părat că este deranjat cu problemele cetă­țe­nilor. Că, deh, res­pec­tivul vine la lucru să se distreze, nu să și mun­cească. Și, este și șef, nu știe de ce nu pricep subordonații săi. Omul se pare că are pilă la cel care conducea ur­bea, că de aia nu mai zboară de pe funcție, așa cum au cerut unii care s-au săturat de tâmpeniile lui și, mai ales, de urletele lui.

Au aflat gurile rele și acum povestesc pe la colțuri cum se fac lucrurile într-o insti­tu­ție din zona noastră. Zic zvonerii de ser­viciu că au aflat cum se fac achizițiile în acel loc, dar mai ales cum se dau lucrările ba­ro­sane. Se face un cerc de angajați, se face o ședință, unde se beau și ceva tării, iar apoi se pun oamenii în func­țiile cheie. Mai mult, și nevestele angajaților se pun pe posturi la firme private și, uite așa, se închide cercul și se face avere. Sim­plu și curat. Nu ar fi aflat nimeni altcineva dacă oamenii nu ar fi extrem de lacomi, a­nun­ță cârcotașii de prin zonă. De aici au și început certurile din­tre ei, că de ce unii câș­tigă mai mult decât alții?