BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Îşi poate îndeplini visul cel mai arzător în ur­mă­torii patru ani. Gurile rele spun că un edil din sudul jude­ţului a obţinut un scaun la care nu spera vreodată, iar acest lucru îi dă posibil­i­tatea de a-şi vedea visul de-o viaţă împlinit. Omul vrea cu ardoare o căsuţă pe la şes, să-i bată briza mării în faţă şi să admire ră­să­ritul de pe verandă. S-a săturat de atâta aer tare de munte, frig şi întu­ne­cime cum este în locul de baştină. Aşa că omul, în loc să-şi facă planurile pen­tru binele comuni­tăţii, a început să-şi facă pla­nurile pentru îndep­li­ni­rea dorin­ţei. Spun bâr­fitorii că a ce­rut o listă cu toate firmele potente care derulează afaceri cu ba­nul public în urbea sa şi a avut câteva discuţii secrete cu şefii acestora. Tot cârcotaşii mai spun că în vârf de deal le-a mai spus că au de achitat un comision mărit pentru fiecare contract, că el este mai tânăr decât pre­decesorul său şi abia la primul mandat. Că nu ştie dacă-l prinde şi pe ur­mă­torul şi vrea să se ştie cu sacii în căruţă.

Nesimţire fără margini pe un individ din regiu­nea cu lămpaşe. Cotat ca un mare încasator şi nu spe­cia­list, pensionar an­ga­jat pe bani publici, in­di­vidul a comis un act de o gravitate fără margini. Pe orice om nor­mal la cap l-ar fi mus­trat conştiinţa, dar nu şi pe el. Bârfitorii spun că odras­la sa a bolit din cauza ne­norocirii din ziua de azi şi părintele avea şanse mari de a avea boala. În loc să anun­ţe şi să stea acasă, că oricum încasa leafa ne­cu­venită, individul s-a dus la muncă să-şi arate price­pe­rea, de parcă nu se putea rade de pe faţa pă­mântului industria zo­nei, că cu asta se ocupă firma unde el prestează. Bineîn­ţeles că s-a în­tâm­plat ceea ce era de aş­tep­tat, adică mai mulţi sub­ordonaţi au luat boa­la. Oamenii au avut noroc şi au scăpat doar cu ceva dureri de cap şi concediu pe jumătate de lună, dar şuşotesc pe unde apucă despre gestul cri­minal al şefului şi durerea lui în cot faţă de semeni. Şi unde mai pui că tocmai imaginea asta de om cu min­te şi interesat de a­proa­pele său l-a ajutat să ducă o viaţă fără griji.