BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Se zvonește prin re­giunea cu lămpașe cum că șeful unui serviciu important și-a cadorisit cu un contract tocmai un fin. Ca să nu atragă ochii curioșilor, firma ar fi înregistrată pe finul fi­nului și tot așa… Gurile rele spun că firma finului, administrată de finul finului, n-are nici în clin nici în mânecă cu ac­ti­vitatea respectivă. Nu­mai că aspectul este lip­sit de importanţă atâta timp cât se pot stoarce bani buni. Cârcotașii mai vorbesc că șeful ser­vi­ciului a dat finului, care se ocupă de hambur­geri, gogoși și răcori­toare, tocmai contractul cu masa unor oameni în suferință. Acesta ar tre­bui să se ocupe de re­gimul bolnavilor, de ne­cesarul de calorii și de hrănirea altor câteva sute de suflete cazate până la însănătoșire. Cum nici infrastructura ne­cesară nu o are și nici specialiști angajați să facă treabă în farfuriile suferinzilor va ajunge hra­nă de la o altă unitate.

Un purtător de chipiu a uitat de unde a plecat și a început să-și sub­mi­neze amicul de o viață. Omul este invidios pe faptul că prietenul său cu care a petrecut mai mult timp decât cu ne­vasta i-a ajuns șef. Bâr­fitorii spun că au fost ani buni amici la cataramă și nimic nu preconiza că la finalul carierei se vor duș­măni de moarte. Avid de șefie, subal­ter­nul a început să facă o bisericuță în circa unde amicul său e șef și să-i convingă pe colegi să se răzvrătească. Așa se fa­ce că zilele trecute le-ar fi turnat oamenilor venin în ureche și i-a făcut să creadă că vor fi schim­bați de pe actualele funcții, că se va face o reorganizare și vor avea de suferit. Unii mai cre­duli s-ar fi postat mi­ne­rește în fața ușii biroului șefului ca să-i ceară explicații. Bârfitorii spun că n-au avut cu cine să vor­bească pentru că omul era chemat pe la șefii cei mari, la județ, dar le-a transmis că totul este o născoceală și să nu se mai uite în gura colegului invidios.