BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

S-au întors valorile acasă iar rezultatul s-a văzut imediat. Așa se face că dintr-o oază de liniște, o regiune a ju­de­țului a ajuns un ade­vă­rat cuib de viespi, după ce niște nelegiuiți au fost obligați să fugă din țările unde comiteau fără­delegi. Zvonarii spun că băieții care se ocu­pau cu prostituţie, furt ori tâlhării fac legea în regiunea lămpaşelor. O perioadă și-au făcut de cap fără să fie traşi la răspundere, doar că no­rocul li s-a cam schim­bat. Dacă au reușit să-i convingă pe tablagii să se uite în alte părți, șeful urbei n-a fost deloc impresionat. Omul a fost presat de comuni­tate să intervină și s-a dus direct la șefii celor puși să lupte cu ne­le­giuiții. Gurile rele săpun că a bătut cu pumnul în masă și a cerut o ar­mată întreagă pentru regiune, așa că dorința i-a fost îndeplinită. Acum n-ar mai mișca nici mus­ca în zonă iar acest lucru nu place deloc „stranierilor”.

Protejați de un func­țio­nar care a uitat pen­tru ce este plătit, că trebuie să vină la lucru, dar și că instituția locală la care este șef nu-i mo­șia sa. Gurile rele spun că în sudul jude­țu­lui, mai mulți afaceriști din cele șase zări ale re­giunii, sunt iertați de dări către stat, de im­pu­neri și chiar li se dau țidule în alb pentru a putea pune mâna pe contracte cu statul. Cel care îi protejează este chiar șeful instituției ce ar trebui să apere in­te­resul statului. Bârfitorii spun că protejații au și ei niște obligații către protectorul lor, așa că îi cotizează lunar câte o taxă de protecție. Zvo­narii spun că omul nu-i iartă chiar de capul său pe cei care eludează bu­getul statului, că șe­ful lui suprem nu este străin și ar avea și el de câștigat.