BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

E jale mare într-o urbe din sudul jude­ţu­lui. Cârcotaşii spun că niște băieţi s-au ofus­cat de mama focului după ce au primit o reclamaţie care tre­buia rezolvată pe loc, numai că asta însemna să nu mai poată merge la o cafeluță ori spriţ. În loc să organizeze totul ca la carte şi să se scape de datorie, bă­ieţii au căutat motive pentru a-l convinge pe denunţător să renunţe la plângere. N-au avut şanse de izbândă şi cum nici chef de mun­că nu era, băieţii şi-au zis că dacă ei nu se pot bucura de liniște, a­tunci nici petiționarului să nu-i fie bine. Spun gurile rele că băieţii
i-au transmis celui care-i sâcâia că ar face bine să aibă la el toate documentele, ca-n ban­cul cu iepurașul fără șapcă. Ceea ce nu știau băieții este că petiționarul are ceva contacte printr-o struc­tură anticorupție.

Un afacerist din su­dul județului ar fi prins între ciocan și nicovală după ce i s-a cerut să-și mărească prețurile pentru o lucrare, finan­țată din banii co­mu­ni­tății. Omul s-a gândit că a dat norocul peste el și chiar își freca mâinile de bucurie, că nu-i tot timpul sărbă­toa­re în care să câștigi de două ori față de ceea ce ai gândit. Bârfi­torii spun că socoteala lui n-a fost însă co­rec­tă, că binevoitorii a­veau alt interes. Prin urmare, afaceristul a fost chemat și ”zeciuit” cu mult mai mult decât s-a înțeles și a ajuns în situația ca nici câștigul preconizat inițial să nu-l mai obțină. Zvonarii spun că nu știe cum să facă și încotro să o apuce, că dacă anunță că nu mai face nimic nici nu va mai pune mâna pe contracte. Dacă dă cotizația ce­rută se află în situația de a rămâne cu praful de pe tobă.