BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Lăsați cu ochii în soa­­re și cu banii luați. S-a întâmplat într-o mi­cuță localitate minieră a ju­dețului nostru, unde o firmă de apartament a pus mâna pe un con­tract baban de rea­bi­litat artere. Bârfitorii avizați spun că au fost atât de convingători pa­tronii so­cietății din ți­nutul zim­brilor încât edilii au scos din teș­che­reaua locali­tății un avans consi­de­rabil. Mai bine zic peste jumătate din suma to­tală pe care ar fi da­to­rat-o pentru lucrări, dar care n-au mai fost fă­cute. Zvo­narii spun că socie­ta­tea n-a mișcat un utilaj pe lucrarea con­trac­tată, n-a făcut mai ni­mic din ea în afară de rearanjat 3 borduri și nici n-a mai dat prin urbe. Tot cârcotașii spun că nici măcar nu e vor­ba de vreo afacere necurată dintre edili și patronat, ci pur și sim­plu de prostie, de func­țio­nari creduli dis­puși să dea cu pixul.

Vorbesc gurile rele dintr-o localitate din su­dul județului nostru că un fost oficial al ur­bei este plin de datorii. Dacă unii au boala pă­că­nelelor, omul nostru are o altă pasiune pier­ză­toare. De altfel, pen­tru pasiunea asta a și fost la un pas de a sta pe la răcoare. Deși a vă­zut câte necazuri i-a pri­ci­nuit boala, tot nu s-a lăsat și acum, dacă este să ne luăm după zvo­nari, are iarăși mari pro­bleme. Astfel, spun câr­cotașii, în urma unei partide maraton, omul și-a pierdut terenurile, gospodăria și chiar și verigheta de pe deget iar în scurt timp ar tre­bui să meargă să trea­că bunurile pe noul pro­prietar. Că o fi adevărat sau nu rămâne de vă­zut, dar un sâmbure tot există. Bârfitorii spun că de vreo câteva zile omul nostru se inte­re­sea­ză prin urbe unde ar găsi un locșor de în­chi­riat, că are o rudă de departe și nu o poate ține la el la conac.