BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii pe la colțuri că o du­duie a prins lozul cel mare și s-a ales cu o funcție foarte bună, asta după ce a pierdut un post în urmă cu ceva timp. Cârcotașii au aflat, însă, că res­pec­tiva e „săpată” la greu de o colegă, care s-a răzgândit și îi vrea postul acesteia. Zvo­nerii șușotesc prin târg că buna colegă ci­ri­pește tot felul de lu­cruri neadevărate des­pre duduia noastră. În aceste condiții, aceas­ta din urmă s-a dus, plângând la con­du­ce­rea instituției și a ame­nințat că va da în vi­leag tot ce știe despre cea care o reclamă, iar informațiile sunt din­tre cele mai interesan­te.

Au ajuns zvonerii să povestească prin târg cum o șefă mai mică nu stă la birou aproape deloc. Cică, cât e ziua de muncă de lungă, omul nostru e tot prin birturi, unde își dă în­tâlnire cu tot felul de cunoștințe. Gurile rele povestesc acum că fe­meia e cu gândul la alt­ceva numai la muncă, nu. Dacă trebuie să facă o situație, habar nu are și roagă un coleg să o ajute. Dacă trebuie să trimită la șefii mai mari un ra­port, nu știe, din nou. O mai ajută câte unul, câte altul, dar se pare că zilele ei sunt nu­mă­rate pe acolo, deoare­ce lumea s-a cam să­turat de aerele sale de șefă mică.