BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii pe la colțuri că mai mulți angajați de la stat au plecat de pe posturi, după ce li s-a cerut să… lucreze. Zvo­nerii pvoestesc și se amuză de zor că res­pectivii trântori nu își asumau nici un docu­ment care ieșea din biroul lor, pe motiv că nu e treaba lor să facă acest lucru. Nu știm pentru ce au fost plă­tiți atâția ani, totuși, dacă frecau menta prin birourile insti­tu­ției. Când li s-a spus verde-n față că tre­buie să fie respon­sa­bili pentru munca depusă, oamenii au demisionat. Decât să muncească, mai bine au plecat de acolo.

Spun zvonerii prin târg că s-a produs mi­nunea și două per­so­naje de la noi s-au împăcat. Oamenii se certaseră cu ceva timp în urmă, dar nu așa, ușor, ci și-au arun­cat vorbe grele, de nu mai credea nimeni că, vreodată, va mai fi o îm­păcare între ei. Dar, se mai întâmplă și mi­nuni, important este să credem în ele. Gurile rele au șușotit că cei doi au ajuns la sentimente mai bune unul cu altul după ce un apropiat de-al lor a reușit să-i îmbuneze și să rezolve situația urâtă în doi timpi și trei mișcări.