BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Cel mai întins oraș din regiunea cu lămpașe pare să fi devenit un rai pentru doritorii unei case. Un apar­tament a ajuns să se dea la câțiva verzișori faţă de pre­ţul real, iar cei care cumpără sunt din zone îndepărtate ale țării, pentru care sumele aproape ne­sem­nificative. Gurile rele spun că toți sunt mânați de faptul că zona pitorească adună de la an mai mulți vizitatori și va de­veni un adevărat sat de dis­tracții. În realitate, este mult până departe, dar toți sunt încurajați să cumpere chiar de angajații statului, că așa se mai adună un bănuț la buget. Tot bârfitorii spun că funcționarii sunt mai ceva ca agenții imobiliari în con­vin­gerea proprietarilor să vândă în loc să-i sfătu­iască să negocieze și să obțină un preț corect. S-a mai întâm­plat așa tot în urbea de la poalele muntelui, și tot cu ajutorul angajaților statului iar vânzătorii s-au bucurat pen­tru câțiva bănuiți pe mo­ment. Ulterior au constatat că bunurile la care au re­nunțat le-au adus cumpă­ră­torilor profituri și de zece ori mai mari.

Se trâmbiţează despre câte un amărăștean prins cu vreo două cartuşe de ţigări dosite în portbagajul maşinii ori cu câte două-trei pungi de cafea nefiscalizată. În rea­litate, contrabanştii își aduc cu tirul marfa şi apoi o distribuie fără teamă în re­giunea cu lămpașe. Băieții au fost săltați cu ani în urmă și liniștiți pentru o vreme, dar de atunci și-au refăcut afa­cerea din care statul pier­de. Gurile rele spun că nimeni nu-i deranjează pen­tru că toți cei abilitați își pri­mesc partea, iar zvonurile par să fie adevărate. Bârfi­torii spun că protecţia mer­ge mai departe de atât, iar băieţii își elimină şi concu­ren­ţa cu ajutorul celor șpă­gu­iți. Dacă nu reușesc băie­ții în haina statului să-i eli­mine pe cei cu câte un pa­chet dosit sub haină mai spun zvonarii, atunci indivizii primesc undă verde să recurgă la acțiuni în forță. La urma urmei interesul este al tuturor, că pierderile contra­ban­diștilor se regăsesc și în buzunarele tablagiilor.