BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Obișnuit cu furtișagurile şi învârtelile încă din vremuri de mult apuse, un șefuleț de la stat nu se dă în lături de la nimic. Bârfitorii spun că omul și-a făcut un mic palat din ciordelile zilnice. Cum șutește bunuri ce par la prima vedere neatractive, până acum nimeni n-a băgat de seamă. Gurile rele spun că isprăvile sale au fost descoperite de superiori într-una din zile, după ce s-a făcut o inventariere de rutină. În depozitul firmei de stat ar fi trebuit să fie vreo câțiva acumulatori electrici folosiți la iluminatul stradal. Bateriile foarte scumpe la momentul achiziției și cu o durată de viață mult mai mare decât cea garantată de producător au fost casate, iar acum urmau să fie predate unei firme specializate în reciclarea lor. Doar că nu se mai aflau în depozit ci la moșia șefuțului.
Un politician cu școala făcută la seral s-a făcut de ocară după ce a vrut să-și arate nepriceperea. Omul a primit în urbea sa o delegație străină și chiar a impresionat cu ospitalitatea sa în prima zi. Un ajutor de încredere a transmis mesajele neinteligibile chiar în limba maternă, le-a aranjat în așa fel încât șeful să pară deștept. Încurajat de cât de bine s-a înțeles el cu străinii, edilul s-a gândit că numai are nevoie de ajutoare și și-a trimis traducătorul la plimbare. Ce a urmat este demn de filmele cu proști. Gurile rele spun că la un film mut înțelegi cam tot scenariul, dar la gesticulările și opintelile edilului n-aveai cum. Cu un cuvânt în limba lui Shakespeare, cu unul în graiul dulce moldovenesc și altul în ”klingoniană”, edilul i-a băgat în ceață pe străini. Cum nu era politicos să râzi de față cu victima, invitații s-au pișcat cât au putut de tare pentru a se abține, dar nu le-a reușit în întregime. Nici nu prea aveau cum să nu scape măcar un rânjet la comedia la care asistau.