BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Capul face, capul trage! Zicala se aplică de minune unui ales local din urbea cu multă lămpaşe. Cucoana despre care s-ar crede că e cizelată, că şcolile înalte absolvite i-au fost de folos, a comis în urmă cu vreo câteva luni de zile gafă după gafă. Gurile rele spun că tot veninul ei şi toate suduielile îndreptate împotriva unui rival politic, de zici că era mai ceva decât o precupeaţă, i se întoarce acum. Femeia ar vrea să îngroape securea războiului spun aceiaşi cârcotaşi, pentru că are mare nevoie iarăşi de ajutorul celui pe care l-a bălăcărit. Odorul ei ar fi la un pas de a prinde un post călduţ de funcţionar mai înalt decât unul de municipiu, însă mai are nevoie de o vorbă bună de la un politician local aflat în acelaşi partid cu şeful cel mare. Prin urmare, femeia şi-a îndulcit tot mai mult discursul şi de la înjurături a trecut la pupături şi aprecieri pentru fostul rival.
Şi-a dorit mult să fie şi el cineva, să nu-l mai ia lumea peste picior, însă nici de data aceasta n-a fost să fie. Gurile rele spun că un individ renumit pentru ţepele pe care le-a dat, pentru cum a fentat munca şi orice regulă a bunului simţ, s-a vrut şi el şef la o instituţie pe cale să se înfăptuiască în curând. Leafa se preconiza bună, poate nu atât de bună ca pensia pe care o primeşte necuvenit, dar bună! Muncă deloc, subalterni destui care să-i spună că n-are scame pe costum, totul se anunţa a fi perfect. Din păcate pentru el, şi de această dată socoteala i-a fost dată peste cap şi nu-şi poate vedea visul împlinit, de a i se adresa şi lui lumea cu ”domnul director”, pentru că un fost adversar nu l-a vrut în echipă. Acesta ar finanţa noua instituţie şi şi-a adus aminte cum individul care i-a fost propus să o conducă îl bălăcărea fără motiv peste tot pe unde apuca.