BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Umblă vorba printr-un târg cu mulţi ortaci cum că şeful unui partid şi-ar fi schimbat amanta cu una mai tânără şi mai fru­moasă. Fata e mai să­racă, dar nu proastă. Aşa se face că l-a îmbrobodit pe om să-i ofere şi ei un post călduţ, să-şi poată câştiga singură pâinea şi să-şi pună în valoarea şi ca­lităţile intelectuale. Omul e topit după fetiş­cană şi a dat aprobare, dar cu o condiţie ce nu e de ne­go­ciat. A cerut să i se facă loc prin biroul său, să-şi poa­tă aduce iubiţica lân­gă el. Aşa ar fi în sigu­ranţă, că altfel dă ne­cu­ratul şi-i trece prin cap vreunui subordonat fru­mu­şel să-i facă ochi dulci fetişcanei iar ea, împinsă de fiorii tinereţii, îi mai şi răspunde.

Metehnele vechiului conducător se transmit şi actualului. Spun gurile rele că într-o micuţă urbe a judeţului nostru, un şef a adoptat tactica fostului său superior şi colabo­ra­tor. La el în birou au venit nişte investitori şi au ce­rut darea unui teren în concesiune. Omul a sem­nat imediat pentru închi­rierea pârlogii. Investitorii au fost de-a dreptul uluiţi de deschidere şi s-au gân­dit că totul va fi ca-n ţările civilizate de unde vin ei. Bârfitorii spun însă că şeful de urbe a ticluit cu atenţie planul. Când a venit rândul de a semna nişte acte pentru ridi­ca­rea unor construcţii, s-a cam dat lovit şi a început cu amânările. Gurile rele vorbesc că s-a tot fofilat şi a cerut explicaţii peste explicaţii, iar cei în mă­sură au înţeles mersul lu­crurilor şi s-au dat după datina locală. Zvonerii spun că au purtat o dis­cuţie departe de urechile ciulite, unde au priceput pretenţiile omului şi s-au angajat să contribuie la bunul mers al lucrurilor.