BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile rele că un angajat dintr-o pri­mărie stă toată ziua la ure­chea şefului instituţiei şi îi şopteşte tot felul de prostii. Că unul de la un serviciu nu face nimic toa­tă ziua, că una de la contabilitate îl bârfeşte pe primar, că alţii îşi fac afacerile proprii în pri­mărie. Şi, spun zvonerii de serviciu, primarul as­cultă frumos şi merge apoi şi se ia de cei incriminaţi. Numai că, se pare că omul nostru le mai bagă şi din top, astfel ca să poată veni în fie­care zi cu noutăţi demne de un edil şef. Astfel îşi arată şi utilitatea funcţiei sale, de bârfitor de ser­viciu.

Povestesc cârcotaşii pe la colţuri că se pre­gă­teşte debarcarea unui şef din zonă, după ce el nu a mai ascultat ordinele de sus. Vorbesc gurile rele că omul nostru e aproape sigur pe făraş, din cauză că, odată cocoţat pe fotoliul mult râvnit, el a zis că nu mai e nevoie să se poarte frumos şi să asculte ordinele date de şefii de partid. Astfel, el şi-a permis, şuşotesc zvo­nerii, să nu angajeze pe ruda unui primar în insti­tuţie, lucru care i-a ener­vat pe colegii de partid. Iar de aici i s-ar trage şe­fului prigoana pornită îm­potriva sa.