BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Fug de apă și săpun mai ceva ca dracul de tămâie. Situația este în­tâlnită într-o struc­tură a statului din zona cu lămpașe, unde mai mulți dintre angajați sunt certați rău de tot cu săpunul. Gurile rele spun că indivizii, doi la număr, sunt atât de împuțiți încât colegii lor din centrul județului refuză să mai fie trimiși de către șefi să le facă evaluarea trimestrială. În cele opt ore cât le ve­rifică toată acti­vi­ta­tea, oamenii trec prin toate culorile cur­cu­beului și intră automat în foaie de boală pen­tru refacerea sto­ma­cu­lui. Au încercat să a­ducă în discuție ches­tiunile de igienă, dar mai cu perdea, că le era lor rușine de rușinea ce ar fi trebuit să o aibă funcționarii vizați.

E mare vânzoleală într-o urbe cu multe lăm­pașe spun gurile rele, unde un diriguitor are la ușă în fiecare zi zeci de ”pelerini”. Nu-i vorba de credincioși, nu e sfânt și nici nu face minuni, dar con­duce o uzină a statului. Întreprindere care ur­mează să facă ceva în­cadrări, vreo câteva zeci de posturi. Așa că, spun zvonarii, la ușa in­dividului se perindă tot felul de ascultători, pe lângă cei interesați să dea ceva pentru a ocu­pa un post călduț. N-ar fi de mirare să asistăm iar la niște descinderi și să descoperim că s-a umblat cu ocaua mică încă de dinainte de a se da startul la testare.