BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Au ajuns, vorba ace­ea, la fundul sacului — și nu orice sac, ci unul scuturat bine. Se vede cu ochiul liber în aceste zile, în vestul regiunii cu lămpașe, pe la mijlocul ei, unde cârcotașii deja șușotesc că asistăm la în­ceputul sfârșitului. Mă­surile de austeritate nu se opresc la urbe și bieții ei locuitori, ci lo­vesc din plin și în an­ga­jați, toate acestea pe fon­dul unei directive tra­sate de la centru. Șeful urbei a reușit să toarne pe principalul contracandidat tot răul, mai ales că omul este cu­noscut ca un în­ca­sator de la stat, ținut de săgetați pe funcții, dar total nepregătit pentru a face ceva bun pentru comunitate. Cârcotașii mai spun că șeful urbei s-a apucat să explice în stânga și-n dreapta de ce săgetatul tace mâlc când e vorba de bles­te­matele de taxe, de ce are și el vină și ar trebui să-l țină minte la ale­geri.

În regiunea cu multe lămpașe au apărut de ceva vreme mai mulți absolvenți de ”școala vieții”, indivizi certați cu orice este normal și să­nă­tos, dar care fac pră­păd iar autoritățile pri­vesc neputincioase. Bâr­­fitorii spun că gru­pul de manglitori ar mai fi lovit în regiune și că ar avea legătură cu un individ uns cu toate ali­fiile. La coliba lui sunt găz­duiți până-și ter­mină treaba, dar nu pe gratis. Acești haiduci moderni au operat și peste hotare, dar acolo treaba s-a făcut mai cu spor și li s-a cam luat urma. Așa că și-au strâns catrafu­sele și s-au întors la lo­curile de baștină, unde fac pră­păd și râd, pe sub mustață, de nepu­tința celor care ar tre­bui să-i prindă.