BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile că un șef de la noi se con­sultă aproape zilnic cu un personaj dubios, ca­re se simte ca acasă în biroul directorului de care vorbim. Cică omul nostru a făcut cărare la instituția respectivă, de unde mai își trage și el ceva bănet, iar res­pectivul dă ordine și directive, pe care șeful de acolo, pus se pare doar de fațadă, le as­cultă orbește. Zvonerii povestesc prin târg că, dacă nu face ce i se spu­ne, omul va pleca de pe post. Și, cum res­pectivul nu vrea nici în rup­tul capului să-și piar­dă postul, face cu ochii închiși ce i se spune.

Șușotesc cârcotașii pe la colțuri că o a­fa­cere făcută pe banii con­tribuabililor, și care a dat chix, este pre­zen­tată ca pe o mare re­a­lizare. Zvonerii spun că, de fapt, lucrurile s-au derulat astfel încât unii să-și bage în buzunare bănet mult. Fără nu­măr. Iar apoi, când toa­te lucrurile s-au dă­râ­mat, s-a dat vina pe… vre­mea de afară. Iar hoții au rămas cu banii, cetățenii cu necazurile. Gurile rele susțin că ase­menea practici se fac des, se investesc su­me imense, iar la final nimeni nu poate folosi investiția. Dar, unii se îmbogățesc pur și simplu.