BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile re­le că într-o com­pa­nie pri­vată din zonă sunt mulți „păduchi cu ex­plicații”, vorba cuiva. Cică au aflat zvonerii noștri că în firma cu pricina sunt câțiva an­gajați care se dau de ceasul morții să se pună bine cu șeful cel mare. Pentru asta, ei nu mai știu ce să in­ven­teze, pe cine să mai bârfească, doar, doar, șeful cel mare le re­cunoaște meritele de mari bârfitori. Câr­co­tașii susțin, însă, că lucrurile nu au mers deloc cum au vrut aceștia, ba din contră, ei au fost cei certați, iar pe viitor s-ar putea chiar să fie dați afară. Firma nu are nevoie de angajați care-și sa­pă colegii, fără să aibă dovezi clare, doar din invidie și prostie.

Povestesc zvonerii pe la colțuri că unii an­gajați cu chipiu sunt mult prea zeloși, dar atunci când nu tre­buie. Deunăzi, s-a în­tâm­plat o situație, spun gurile rele, în care omul nos­tru și-a încordat piep­tul și s-a pus pe dat amenzi, ca să arate el cine e mai tare. Câr­co­tașii șușotesc că în fața respectivului nu ai voie să scoți o vor­bă, domnule, de parcă îți face un serviciu, nu îți dă amendă mare. Omul s-a și enervat, sus­țin zvonerii prin târg, când a fost în­tre­bat de ce e așa pornit să dea amenzi, care sunt foarte mari, ra­por­tate la salariile ac­tu­ale. Gurile rele i-au urat numai de bine, da­că înțelegeți.