BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Povestesc gurile rele că la un concurs de la o instituție de stat, un candidat s-a dus încrezător la concurs. A stat și a așteptat la ușă, să intre la examenul care i-ar fi putut schimba viața. A stat el ce a stat, a văzut că nu-l cheamă nimeni înăuntru, și a început să se agite. Învățase până noaptea târziu, era puțin nervos, dar trebuia să încheie totul cu bine. Când s-a deschis ușa, cineva din comisia de examinare l-a întrebat ce face acolo? Omul, zâmbind amabil, a spus pentru ce post voia să candideze. Numai că respectivul, spun zvonerii de serviciu, trebuia să vină cu o zi înainte la examen, pentru postul dorit.

Șușotesc cârcotașii pe la colțuri că o duduie de la stat a reușit să câștige bani frumoși doar din anunțarea unui fost șef despre ce mai fac actualii ei conducători. Cică duduia noastră este o adevărată spioană, ascultă pe la uși, pune întrebări colegilor, face rapoarte și apoi le înmânează fostului său șef, așa ca acesta să fie informat despre ce se întâmplă în instituție și să știe ce să facă în caz că vrea să revină la vechiul post. Duduia e plătită bine și speră să revină și ea pe vechiul post dacă îi iasă manevra. Zvonerii susțin însă că sorțile ei de izbândă sunt aproape nule.