BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Se zice că un mare șef cu chipiu, apărut prin regiunea cu lăm­pașe, ar face pe dracu-n patru ca să nu de­ran­jeze nimeni treburile unui afacerist local. Ce să vezi? Același șef își mai face și el veacul la birtul omului, așa, din plă­cere. Cârcotașii spun că i-a venit cheful de „curățenie”, așa că ar fi pus la punct un plan de stârpire a infractorilor din toate bodegile și speluncile din zonă. Toate… mai puțin una, adică exact în aia în care-și face și el des­tre­sarea. Zvonarii mai sus­țin că toată o­pe­ra­țiunea anticrimi­na­li­ta­te n-ar fi fost decât o comandă venită chiar de la afaceristul cu pri­cina, supărat că îi scă­zuseră clienții.

Un băiat deștept din­tr-o zonă unde oamenii abia supraviețuiesc, spun cârcotașii că spar­ge mii de lei în fiecare zi, mai exact seară. Bagă la aparate mai ceva decât coase ”Ileana”, iar leafa sa de bugetar nu-i prea dă dreptul. Cârcotașii spun că bunăstarea lui a în­ceput să bată la ochi și a fost chemat de șeful de urbe la explicații, că toată lumea se temea că este mânjit în vreo afacere pe bani publici și se lasă iarăși cu des­cinderi și imaginea in­sti­tuției pătată. Zvo­narii spun că totul s-a elucidat după ce șeful de urbe a discutat cu funcționarul și a aflat că omul toacă avuția străbunilor lui, adică o moștenire de păduri.