BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Cine zice că în vre­muri de criză nu se fac bani frumoși, nu știe unde să bată la ușă. Sau, mai corect spus, la ce ușă. Bârfitorii din su­dul județului spun că șeful unei instituții în­săr­cinate cu protejarea fondului cinegetic și forestier a descoperit o comoară, că i-a cres­cut contul mai repede decât ciupercile după ploaie. Cârcotașii spun că avuția omului n-ar a face cu lampa lui Aladin, dar are a face cu locul de muncă. Șeful ar fi dat undă verde unui afacerist să intre cu tafurile și druj­bele într-o rezervație și să recolteze, chipurile, ce a doborât vântul din vară. În realitate ța­pi­narii au primit ordin să radă tot ce intră în spe­ci­ficațiile cumpără­to­ri­lor străini.

S-au întors acasă „valorile”, dar nu pen­tru multă vreme, ori cel puțin așa speră mai toată lumea din așe­ză­rile regiunii cu lăm­pașe. Cârcotașii spun că băieții veniți de pes­te mări și țări în va­canță îmbină utilul cu plăcutul și mai dau câte o lovitură și pe a­casă. Așa se face că se dedulcesc chiar și cu murăturile de prin be­ciuri, nu doar cu po­doabe și bani. Oamenii locului sunt exasperați că nu mai pot lăsa un ge­muleț deschis pen­tru a aerisi în casă iar purtătorii de chipiu sunt dezarmați dacă nu au proba video.