BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Șușotesc cârcotașii prin regiunea cu lăm­pa­șe, adică exact în cen­trul ei, că cică niște cur­cani uitați în cotarcă de ani de zile folosesc un să­rac cu duhul să le facă treburile necurate. Individul e zmeu când i se cere să provoace scan­dal și, de cele mai multe ori, se alege cu bo­tul umflat. Zvonarii spun că zilele trecute, bă­ieții l-au trimis pe să­geată chiar la un coleg de-al lor, un tinerel care i-ar fi turnat la o comisie sosită în regiune. Pur­tă­torul de chipiu tinerel ar fi avut ceva dovezi des­pre colegii pătați, care ar fi legate de man­glirea din dulapul cu pro­be a unor pachete de ma­horcă. Ca să-l de­ter­mine cumva să-și țină gura, dar să aibă și ceva cu care să-l cons­trângă, l-au trimis pe dezaxat să tragă de gar­durile casei, să facă circ, să facă cumva să fie caftit sau amenințat mă­car de cel consi­de­rat sifon. Nu s-a în­tâm­plat, dar tot bârfitorii sus­țin că șeful de la ju­deț a aflat de isprava mânjiților și ar fi cerut ve­rificări.

Bârfitorii din sudul ju­dețului spun că șeful unei întreprinderi de stat s-a trezit cu frica-n sân că-și pierde scaunul și s-a gândit că, dacă tot bate vânt de schimbare, mai bine schimbă și el partidul. Dar n-a mers cu mâna goală, că nu se cade, zic cârcotașii. A pus frumos ploconul sub braț – o sacoșă cu ceva de-ale gurii și, poa­te, o sticlă de tărie, după obicei – și s-a dus la ușa unui politician din vest. Zvonarii noștri spun că și-a petrecut omul o zi întreagă pe hol, frecând clanța, uitându-se lung la ușă și oftând, în spe­ranța că-i va deschide cineva și-l va primi cu car­netul de partid pre­gă­tit. Dar n-a fost să fie! Mahărul, cică are o boa­lă grea când vede gal­ben-albastru, dar o ia raz­na dacă e să fie și vreo săgeată pe blazon.