BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Zvonul zilei din re­gi­u­nea cu lămpașe este legat de un doftor de ne­cuvântătoare, un nou în meseria de con­trolor a ceea ce punem pe masă. Cârcotașii spun în inima regiunii cu lămpașe, nu cu mul­tă vreme în urmă, omul nostru a pus la cale de o mare verificare, că așa ar fi venit ordin de pe la județ, să fim siguri că nu ne latră mân­ca­rea în farfurie. Nu e nimic neobișnuit, că se știe că în prag de săr­bători se fac astfel de verificări. Numai că zvo­narii din partea de miazănoapte au în­ce­put să susure prin târg că doftorul ar fi de fapt un avid să bage la teș­cherea toate tainele lumii, până și pe cele care n-ar trebui atinse nici cu gândul. Unii zic că l-au văzut stre­cu­rân­du-se printre ghe­re­te și tarabe cu o gean­tă plină de ”do­na­ții”, că omul e mai pro­gresist și nu-i mai plac recompensele în na­tură.

Bârfitorii avizați din regiunea cu lămpașe susțin cu tărie că un ortac cu mutră de om obișnuit ar fi prins gus­tul să ”ciupească” de ici de colo. Azi un șorof, mâine un motoraș, cam cum se obișnuia să-și ”completeze” fiecare prin bătătură ce avea nevoie în epoca de aur. Cu timpul a ajuns și el pe funcție, de la mică la mare, iar ciordeala a fost tot exponențială. Se zice că știe toate ungherele, toate orele când ochii dorm și ușile se uită deschise. Că și-a făcut un soi de rețea tăcută, din necuvân­tă­tori și fețe cunoscute, care nu pun întrebări, dar încarcă repede. Câr­cotașii, desigur, sus­țin că totul e o îns­ce­nare, o fumigenă a­run­cată de cineva ca să distragă atenția de la ce se fură cu ade­vărat.