Auto-bumbăceala

Aroganţa propagată aiuristic în mass-media din ţările cu greutate din Uniunea Europeană, având ca ţintă o posibilă invazie a românilor şi bulgarilor care caută de muncă în Occident are, pe lângă o anume superioritate exagerată, cultivată multă vreme, şi atuul grozav oferit de mediul politic românesc, iresponsabil şi exersând variante de haos şi mizerie. Asta, fără să mai punem la socoteală o politică externă flască.
Această aroganţă jenantă nu poate fi contracarată eficient, pentru că, de fiecare dată când se dau argumente, comentatorii viscerali din Europa bine hrănită aduc sute de contra-argumente extrase din realitatea românească. Suntem cum suntem, cu conducători corupţi şi ineficienţi, cu proiecte mari din care fură toată lumea, cu educaţie în permanent declin. Cu ce să le dăm peste nas răutăcioşilor din Apus?
Colac peste pupăză, vociferarea iritată a Occidentului împotriva României are în spatele ei şi tulburarea unei raţiuni practice, care a dus la integrarea noastră în Uniunea Europeană: noi ar fi trebuit să fim doar o bună piaţă de desfacere pentru supraproducţia din ţările dodoloaţe ale continentului şi atât. Or, pretenţiile noastre la tratament egal, nediscriminatoriu, inclusiv pe piaţa europeană a forţei de muncă, nu sunt tratate cu respect, aşa cum s-ar cuveni, amintindu-ni-se mereu că unii sunt mai egali decât alţii.
Cu toate acestea, dacă în Marea Britanie s-a declanşat marea fobie faţă de români, patologică, aşa cum sunt toate fobiile, într-o ţară mai aşezată, mai serioasă, Germania, lucrurile sunt diferite. Spre deosebire de demagogia britanică, discursurile germane în ceea ce ne privesc sunt aproape prietenoase şi, oricum, mult mai corecte. „Majoritatea bulgarilor şi românilor din Germania sunt imigranţi în căutare de muncă, nu imigranţii sărăciei”, declara recent Herbert Brücker, de la Institutul pentru cercetare privind ocuparea forţei de muncă din Germania.
Nemţii recunosc faptul că românii calificaţi care merg la muncă în Germania dau bule de oxigen economiei germane, pentru că lucrează foarte bine şi sunt plătiţi minimal. În schimb, paradoxal, comentatori români încarcă bateriile nervozităţii occidentale, spunând că da, e mare necaz cu „hoardele de români” ce emigrează. Conform obişnuinţei, nici nu era necesară bumbăceala externă, ne bumbăcim şi singuri.