Toate articolele scrise de Mesagerul Hunedorean

Rămâne cu şapte ani de puşcărie

03 Gostian Sergiu (1)Deşi, atât procurorii, cât şi inculpatul Sergiu Gostian (foto), au atacat cu apeluri hotărârea Tribunalului Hunedoara, în care tânărul a fost condamnat la şapte ani de închisoare pentru omor, Curtea de Apel Alba Iulia le-a respins ca nefondate. Astfel, pedeapsa definitivă rămâne cea dispusă de instanţa hunedoreană.

Amintim că o noapte de distracţie s-a terminat tragic pentru un tânăr de numai 18 ani, din Haţeg. În noaptea din Ajunul Crăciunului al anului trecut, acesta a mers într-o discotecă din satul Ostrov şi nici nu se gândea că avea să îşi găsească sfârşitul. Se pare că acolo, victima a avut un conflict spontan declanşat pe fondul consumului de alcool cu Sergiu Gostian, iar cel din urmă a pus mâna pe un pahar şi l-a lovit cu el de mai multe ori în zona gâtului.
Din nefericire, paharul s-a spart şi i-a secţionat carotida, iar în urma hemoragiei puternice, tânărul nu a mai putut fi salvat. Deşi iniţial inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de omor calificat, ulterior, potrivit Noului Cod Penal, din cauză că fapta a avut loc într-un loc public, încadrarea juridică a fost schimbată în omor. (L.Goangă)

Miruna Almăşan, artista din Deva care a cucerit Florenţa

 Natalia Bumbac

“Picturile mele vin din imaginaţia mea, arătând ceea ce sunt eu în interiorul meu, uneori romantică, alteori visătoare, naivă sau copilăroasă. Personaje ciudate care vin din basmele copilăriei mele, creaturi fabuloase care vin din pădurile fermecate, toate au loc în picturile mele. Cele mai multe sunt menite să exprime bucurie, să aducă buna dispoziţie, altele sunt misterioase, dar fiecare tablou reprezintă sentimentele mele la un moment dat, aşa cum am văzut şi am perceput eu o perioadă a vieţii mele sau  oamenii pe care i-am întâlnit şi au avut impact asupra mea. Încă nu am încercat să trimit un anume mesaj, ci doar să îmi exprim trăirile şi sentimentele. Picturile mele mă descriu pe mine”, scrie pictoriţa Miruna Almăşan (foto centru) pe blog-ul personal.
Totuşi, a rămas mai aproape de pictură
Miruna Almăşan s-a născut la Deva, în 1985. A fost pasionată de artă de mic copil, iar drept urmare, părinţii au înscris-o din clasa întâi la secţia de arte plastice a Liceului de Arte “Sigismund Toduţă” din Deva. Din clasa a IX-a s-a hotărât să treacă la arhitectură, considerând că este o profesie serioasă şi de viitor. A terminat liceul şi s-a înscris mai departe la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti, la specializarea design interior.
După absolvirea facultăţii, un an de zile, a lucrat ca liber profesionist. A avut multe cereri de lucrări de design interior în Bucureşti, Cluj sau Deva. Deşi avea multe solicitări şi era o bună profesionistă, Miruna spune că nu reuşea să se regăsească în ceea ce făcea, nu se simţea împlinită sufleteşte. A rămas mereu cu gândul la prima ei pasiune – pictura, pasiune pe care nu a abandonat-o definitiv niciodată. Paralel cu anii de facultate, Miruna s-a întors la ea. Din anul trei a început să picteze tablouri pe pânză, având atunci şi  prima sa expoziţie, organizată la Sibiu.
Şcoala de la Florenţa i-a schimbat stilul
Punctul crucial în cariera ei la constituit momentul în care s-a decis să facă un curs de master în pictură. A ales Florenţa, un oraş în care artele plastice sunt la ele acasă, un oraş plin de cultură şi istorie. „Atunci când faci o şcoală, interesul este să te dezvolţi, să încerci să înveţi tot ce se poate. Am avut parte de nişte profesori extraordinari la pictura clasică, dar şi la cea abstractă. Aici, la master, mi-am schimbat total stilul. Când am ajuns aici, profesorii au luat culorile şi formele din lucrările pe care le-am făcut până atunci şi mi-au zis: foarte bine până acum, dar trebuie să încerci şi altceva. Mi-au pus la dispoziţie toate materialele posibile care se folosesc în lucrările de artă plastică şi mi-au zis: acum încearcă să experimentezi tot. Asta m-a ajutat mult, deoarece mi-a dezvoltat imaginaţia şi tehnicile de lucru. Am experimentat tot ce era posibil, în acest domeniu“, ne-a mărturisit Miruna, despre studiile făcute la Florenţa.
Tot în perioada masterului a studiat şi tehnicile de lucru ale marilor artişti. A început cu reproduceri din Michelangelo, Leonardo da Vinci şi a încheiat cu Picasso. Aşa cum ne-a spus artista, şcoala de la Florenţa a ajutat-o foarte mult. A ajutat-o să-şi definească stilul şi să-şi aleagă un mod nou de abordare a tehnicilor de lucru.
Cum se organizează o expoziţie
După ce a încheiat studiile de master au început expoziţiile. La început a expus în restaurante, baruri, după aceea în micile galerii. Au urmat apoi expoziţiile din marile galerii din Florenţa şi din alte oraşe, precum Viena sau Beijing. Despre drumul pe care l-a parcurs artista după încheierea studiilor până la expoziţiile din marile galerii din oraşul lui Michelangelo, ne-a spus următoarele: „Am mai făcut două cursuri particulare despre cum să te prezinţi şi să te promovezi ca şi artist. Acolo am aflat că nu este destul să te prezinţi cu lucrările sub braţ pentru a putea avea acces într-o galerie. Am avut nevoie să mă pregătesc foarte bine atunci cand am încercat să mă prezint în faţa celor care urmau să îmi găzduiască lucrările în galeriile lor. Am făcut un curs despre cum să-mi organizez propria expoziţie, pentru că în art fair-urile (n.r. expoziţii internaţionale de pictură) unde am intrat, trebuie să ştii să faci aceste lucruri. Ei îţi pun la dispoziţie diverse materiale de care ai nevoie să te afişezi şi să te instalezi în spaţiul în care se va desfăşura expoziţia. Modul în care îţi aranjezi lucrările, publicitatea, contactul cu oamenii,toate acestea trebuie să le faci singur. Cursurile acestea m-au ajutat foarte mult, atunci am explodat ca artist”, spune Miruna.
Prima expoziţie mare pe care a avut-o, a fost într-o galerie din Florenţa, în 2012, cu titlul „Colori dell’Anima (culorile sufletului)“. O altă expoziţie importantă a fost cea de la Viena, din 2013.  A fost organizată de către Global Art Agency, o agenţie foarte renumită de la Londra. Aici a fost foarte apreciată de organizatori şi i s-a propus să participe şi la alte expoziţii din Asia.
În afară de pictură, artista este implicată şi în alte activităţi. Încearcă să ajute tineri artişti, care nu au reuşit să îşi organizeze o expoziţie. Sunt activităţi voluntare pe care le desfăşoară în cadrul anumitor ONG-uri.
A decis să rămână în Italia
Când a plecat la Florenţa şi-a propus să aibă o experienţă didactică extraordinară şi cam atât. Nu şi-a propus să rămână acolo după încheierea studiilor. Între timp lucrurile s-au schimbat şi pentru o perioadă a rămas în Florenţa. „Ideea este că eu fiind un artist care şi-a creat deja un nume, pot sta oriunde în lume. Aş putea trăi oriunde, momentan am ales să trăiesc în Florenţa, dar nu cred că voi rămâne aici toată viaţa. Florenţa este un oraş plin de cultură, doar în centrul Florenţei sunt peste 70 de şcoli de artă, unde vin studenţi din toată lumea“, ne-a spus Miruna.
Tot ea a mai adăugat că, dacă s-ar fi întors acasă, nu ar fi avut aceleaşi oportunităţi pe care le are acolo şi nu ar fi avut de unde să înveţe atât de mult.
Va avea o expoziţie la Deva
Pentru viitor are programate deja câteva proiecte, printre care participarea la un art fair din Elveţia sau Miami. Tot printre planurile recente se află şi expoziţia din vara aceasta, din 18 iulie, de la Deva. Aici va prezenta o colecţie numită „Impresie Sentiment“. Va fi o expoziţie cu câteva dintre ultimele lucrări ale artistei. Despre acestea şi despre sursele de inspiraţie ale ei, Miruna ne-a mai spus: „Înainte pictam pur şi simplu din fantezie, inventam lucruri, desenam încontinuu. Apoi, în timpul masterului mă inspirau evenimentele care se întâmplau, oamenii pe care îi cunoşteam, ce spuneau oamenii sau ce făceau ei. Ultima colecţie cu care mă voi prezenta acasă, la Deva, se numeşte „Impresie Sentiment“, pentru că nu mai arăt lucrurile care mi se întâmplă, oamenii sau persoanele pe care le cunosc. Acum încerc să transpun în lucrările mele ceea ce simt eu vizavi de ceea ce se întâmplă în jurul meu, în ultimul timp pictez cu sufletul.“

Sorin Marica a demisionat din funcţia de primar

Mircea Crivăţ

Ieri, proaspătul deputat PSD în Colegiul Uninominal nr. 3 Ţara Haţegului-Ţinutul Pădurenilor-Călan, Sorin Marica (foto), şi-a depus demisia din funcţia de primar al comunei Şălaşu de Sus.
Potrivit legii, de la instalarea ca deputat, Sorin Marica a avut la dispoziţie 15 zile să renunţe la funcţia de primar al comunei Sălaşu de Sus, pentru a nu intra în stare de incompatibilitate. Ca urmare, aşa cum a declarat imediat după ungerea sa ca deputat, ieri, în şedinţa Consiliului Local al comunei Sălaşu de Sus, Sorin Marica şi-a anunţat demisia din funcţia de primar.
„Într-adevăr, astăzi (ieri-n.n.), mi-am depus mandatul din funcţia de primar al comunei. N-a fost aşa de simplu cum poate părea, pentru că, după 14 ani de muncă alături de o echipă extraordinară, nu este uşor să te desparţi de oamenii care ţi-au fost alături atâta vreme. Desigur, mă încearcă şi un oarecare sentiment de tristeţe, dar sunt optimist că lucrurile vor merge mult mai bine de acum înainte în Colegiul Uninominal nr. 3, pe care-l reprezint în Parlament şi în comuna Sălaşu de Sus”, a declarat, pentru MESAGERUL HUNEDOREAN, deputatul Sorin Marica.
Referitor la proiectele aflate în derulare în comună, fostul primar din Sălaşu de Sus spune că ele vor fi finalizate la timp, deoarece va avea şi el grijă de acest lucru şi-l va sprijini pe viceprimarul Virgil Haitău, care va prelua atribuţiile de primar până după scrutinul parţial, când locuitorii din Sălaşu de Sus îşi vor alege un nou primar.
Potrivit legii, atribuţiile primarului au fost preluate de viceprimarul comunei Sălaşu de Sus, Virgil Haitău.
Sorin Marica se afla la cel de al patrulea mandat de primar al comunei Sălaşu de Sus, el fiind ales pentru prima oară în  această funcţie în anul 2000, iar de atunci a fost reales la fiecare scrutin electoral. La alegerile parţiale din 25 mai, pentru postul de deputat în Colegiul Uninominal nr. 3 Călan-Ţara Haţegului-Ţinutul Pădurenilor, Sorin Marica a ieşit învingător.

Drumul lui Băsescu încă la faza milioane de lei pe documentaţii: Până se face ultimul tronson, se topesc banii

Volodia Macovei

Marele vis hunedorean, acela de a lega Valea Jiului de Băile Herculane, respectiv realizarea „drumului lui Băsescu”, cum mai este numit, aproape că s-a stins, în atâţia ani de promisiuni, amânări şi piedici. Cu toate acestea, un ultim tronson – drumul de legătură DN 66 A Câmpu lui Neag-Cerna – ar putea intra în lucru în anii ce vin, luând în calcul că acum abia se achiziţionează revizuiri şi documente.

Un drum cât se poate de necesar
Trebuie ştiut că realizarea investiţiei „Drum de legătură DN 66 A Câmpu lui Neag-Cerna” este una din investiţiile cu impact major asupra dezvoltării zonei Văii Jiului şi a zonei turistice adiacente, realizând, în sfârşit, conexiunea între judeţul Hunedoara şi staţiunea turistică Băile Herculane, pe traseul ce are aproape Parcul Naţional Retezat şi Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei.
Două tronsoane din întregul drum sunt deja realizate – lucrările fiind începute acum aproape un deceniu – deşi au fost o mulţime de probleme şi cu finanţările, şi cu presiunea ecologiştilor. În fapt, acest drum care leagă Valea Jiului de Băile Herculane ar fi trebuit să fie finalizat cel târziu în 2010. Dar nu a fost aşa.
Pentru drumul de legătură de 19 kilometri, între Câmpu lui Neag şi Cerna, lucrarea este dificilă, pe traseul stabilit fiind necesară, între altele, construirea unui pod peste Cerna, a 82 de podeţe şi a unui viaduct de coastă cu suprastructură în consolă. De asemenea, pentru protejarea faunei, sunt prevăzute şase viaducte pentru traversarea drumului de către animalele mari şi un podeţ în zona de reproducere a amfibienilor.
Acest drum a primit acordul de mediu din vara anului 2011. Studiul de fezabilitate iniţial trebuie revizuit, actualizat, după cum arată noua licitaţie pusă în lucru. Alţi bani, altă distracţie.

Suma de 4,5 milioane de lei doar pe pregătirea hârtiilor
Să vedem cam cât costă tocmirea în ordine a unor documentaţii. Conform datelor licitaţiei iniţiate în 23 mai 2014, licitaţie având ca termen final 10 iulie 2014, contractul de servicii necesar în pregătirea trecerii la fapte, respectiv la licitarea şi contractarea lucrărilor propriu-zise, are ca obiect: 1. Revizuirea/ Actualizarea Studiului de Fezabilitate pentru Drum de legătură DN66A km 47+600 – km 66+204, Câmpu lui Neag – Cerna, în conformitate cu H.G. nr. 28/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu cerinţele caietului de sarcini şi în conformitate cu legislaţia în vigoare; 2. Pregătirea documentaţiei necesare în vederea transmiterii aplicaţiei de finanţare din Fonduri Structurale pentru Proiectul Drum de legătură DN66A km 47+600 – km 66+204, Câmpu lui Neag – Cerna; 3. Pregătirea documentaţiei de atribuire pentru contractele de lucrări aferente Proiectului Drum de legătură DN66A km 47+600 – km 66+204, Câmpu lui Neag – Cerna, precum şi asigurarea asistenţei Beneficiarului pe durata procedurii de achiziţie publică (clarificările solicitate de potenţialii ofertanţi, participarea în comisii de evaluare în calitate de experţi cooptaţi în conformitate cu prevederile articolului 73 din H.G. 925/2006, cu modificările şi completările ulterioare).
Ei bine, pentru toată povestea asta cu documentaţii şi asistenţă, valoarea estimată a contractului este de 4.516.548 lei, fără TVA, din care 410.141 lei, fără TVA, reprezintă cheltuieli diverse şi neprevăzute, în procent de 10 la sută din valoarea serviciilor. O mulţime de bani, pe lângă mulţimea de bani cheltuită deja.
Oricum, după cum merg lucrurile la noi, dacă abia la sfârşitul verii se lămureşte contractul de servicii, până se fac hârtiile, până se stabilesc strategiile, mai trec vreo câţiva ani. Aşa că „drumul lui Băsescu” rămâne, încă o vreme, taman la capătul slab luminat al tunelului.

Geoagiu-Băi, destinaţie turistică de excelenţă

Magdalena Şerban

Dacii i-au spus Germisara, romanii, Thermae Dodonae, iar astăzi este cunoscută sub numele de Geoagiu Băi. În anul 2008, a fost clasificată ca staţiune turistică de interes naţional, iar în 27 septembrie 2010, a primit, la Bruxelles, titlul de Destinaţie turistică de excelenţă a României, în cadrul Galei Premiilor EDEN. Cu toate acestea, astăzi, turiştii, inclusiv hunedorenii, ştiu prea puţine lucruri despre istoricul staţiunii, condiţiile de cazare şi tratament şi proprietăţile curative ale apelor termale de la Geoagiu-Băi.
Romanii au făcut primele amenajări pentru băi
Dacii i-au spus localităţii Germisara, iar după colonizare (sec. II d.Ch.) romanii au numit-o Thermae Dodonae. Aici este atestat şi un templu dedicat Nymphaelor, dar şi depuneri de altare, statui, monede şi obiecte din metal preţios (şapte plăcuţe votive, din aur). Atestată documentar din 1805, staţiunea balneo-climaterică Geoagiu-Băi se bucură de privilegiul de a găzdui una din cele mai vechi exploatări termale de pe teritoriul ţării, datând din perioada colonizării romane. Sursa de apă folosită de geto-daci a fost descoperită de arheologi în centrul unui mamelon de travertin numit „Dâmbul Romanilor“. Aici, romanii au amenajat izvorul şi au mărit bazinul, captând apa printr-o reţea de tuburi din teracotă, pe care se desluşeşte marca lui Lucretius Aquila, conducător al Legiunii a XIII-a Gemina, cantonată, după cum se ştie, în castrul de la Apulum (Alba Iulia) şi în împrejurimi. Urmele construcţiilor balneare romane de la Geoagiu explică menţionarea localităţii Germisara în „Tabula Pentingeriana“, ca fiind în apropiere de Ulpia Traiana, pe marele drum imperial către capitala Sarmizegetusa. Din epoca feudală, primele menţiuni se datorează călătorului italian – Andreea Gromo, care semnala refacerea băilor la mijlocul secolului XVI şi Reginei Isabella, soţia lui Ioan Sigismund Zapolya, regele Ungariei.
Lacul Miresei şi legenda sa
În apropiere de staţiune, există un loc de legendă, Lacul Miresei, la Nătău. Legenda spune că o preafrumoasă fată s-a îndrăgostit de un comandant roman, care a cerut-o de soţie. Mireasa fuge din casa părintească şi, încercând să treacă lacul călare, se îneacă. Se spune că a ajuns-o blestemul părinţilor. Bătrânii cred că şi astăzi, în nopţile senine, se aude cântecul miresei, iar umbra unui tânăr solitar caută până în zori, trupul iubitei sale. De asemenea, caracteristice aceleaşi zone sunt şi fenomenele carstice, materializate prin prezenţa grotei Haiducilor la cca. 20 de metri de lacul cu apă rece. Atracţiile turistice din staţiune au fost puse în valoare de către primărie, de curând. Este vorba despre Grota Haiducilor, a cărei drum de acces a fost amenajat. Totodată, au fost demarate lucrări de revitalizare a izvorului „Crăiesei”, iar drumul din zona Cascadei a fost şi el, reabilitat. De asemenea, s-au montat indicatoare turistice.
Izvoarele termale, surse de sănătate
Pe de altă parte, staţiunea este recunoscută pentru izvoarele tămăduitoare cu ape termale, feruginoase şi radioactive: Izvorul Tămăduirii, Izvorul Rozalia sau Izvorul Nou, aşa cum erau menţionate încă din anul 1932 în “România balneară şi turistică ” de Emil Teposu şi Valeriu Puşcariu. Apele minerale sulfuroase, nămolul de turbă şi aerul ozonat, o recomandă pentru tratarea reumatismului, a nevralgiilor, a afecţiunilor metabolice, a stărilor de oboseală şi a nevrozelor, încă din cele mai vechi timpuri. Drept mărturie stă grupul statuar reprezentând divinităţile tămăduitoare Aesculap şi Hygeea, ale caror imagini însoţite de şarpe încolăcit pe un baston, simbolizează ştiinţa farmaceutică şi medicală. P. Furius Saturninus, guvernator al Daciei pe la anul 161 e. n. venea la izvoarele termale binefacătoare, acest fapt fiind consemnat prin ridicarea monumentului zeilor protectori Aesculap şi Hygeea, ca mulţumire pentru însănătoşirea sa.
A renăscut ca Pasărea Phoenix
Utilizarea băilor a devenit sistematică la începutul secolului XX, când au fost amenajate primele unităţi balneare : hoteluri, vile, bazine, băi în spaţii acoperite, băi de nămol etc. Lăsată în paragină după 1990, a înviat graţie agenţilor economici, o dată cu investiţiile private pe care le-a atras în ultimii ani. Un privat a reuşit să transforme Băile Daco-Romane într-o bază de recreere cu trei bazine – un bazin mic cu adâncimea de 1,6 metri, un bazin a cărui adâncime este de la 1,6 metri la 3 metri şi bazinul olimpic, de 50 de metri lungime şi 2,4 metri adâncime, linie de autoservire, 800 de şezlonguri gratuite şi 130 de cabine, spaţii de joacă şi un club. În plus, administraţia publică a investit în infrastructură. Acum,
sunt puse în slujba turiştilor şapte hoteluri de 2, 3 şi 4 stele şi câteva zeci de vile şi pensiuni. Pe lângă vizitarea obiectivelor turistice locale, băi în bazine sau piscine acoperite, pe timpul verii, Clubul Tarabostes din cadrul ştrandului găzduieşte cele mai tari petreceri de weekend din zona de vest a ţării, cu invitaţi din sfera muzicală naţională şi internaţională. Aşa că cine îşi doreşte un concediu petrecut la Geoagiu-Băi, are ce face. Cât despre vacanţa şcolară sau universitară, ea începe în acest final de săptămână, în forţă.
Start la vacanţă cu un weekend mai ceva ca la Ibiza
Sâmbătă, începând cu ora 12:00, la piscina Băile Daco Romane se dă startul la Tarabostes Pool Party, cu mixuri live, apă termală în toate bazinele, shot-uri în Ice Glasses şi şampanie pe marginea piscinei, 11 animatori şi animatoare, concursuri de tricouri ude, sărituri la trambulina olimpică, prezentare de modă marca Mircea Florea şi Tombola Vacanţei, care poate aduce premii primilor 300 de sosiţi. Echipa de distracţie poartă semnătura Radio 21- Marc Rayen, Andu & Orlando, iar Warm-up & after e asigurat de Dj Alvin & Mc Fan. Pentru ştrand, tarifele practicate rămân la nivelul celor de anul trecut, adică 15 lei pentru copii şi pensionari şi 20 de lei pentru adulţi. Seara continuă, de la ora 22, cu Tarabostes Day & Night Party w. Radio 21 – Club Party. Intrarea este liberă pentru doamne şi domnişoare până la ora 23:00, iar în rest, un bilet costă 15 lei. Rezervările se pot face la 0722.488.123 sau 0727.042.111.

Cele mai mici cinci state din Europa

Când vizitezi o ţară este foarte greu să-i cuprinzi toate zonele, mai ales dacă ţara este mare ca suprafaţă. Dar când ajungeţi într-una din ţările liliput, nu este o problemă să descoperiţi tot ce are de oferit în materie de atracţii turistice. Puteţi face acest lucru într-o zi sau poate într-o dimineaţă. De aceea, în continuare, vă prezentăm astăzi cele mai mici cinci state din Europa, care toate merită vizitate.
1. Vatican
Fiind localizat în Roma, Vaticanul este un oraş-stat suveran cu o suprafaţă de 44 de hectare sau 110 acri. Fiind înfiinţată în anul 1929 nu este o ţară cu o foarte mare vechime. Este condusă de către Episcopul Romei, cunoscut sub numele de Papa. Teritoriul său include Basilica Sfântul Petru, Capela Sixtină, Palatul Apostolic, mai multe clădiri şi muzee. În afară de toate acestea, aici mai sunt incluse şi Grădinile Vaticanului, grădini medievale ce acoperă o suprafaţă de 23 hectare. Vaticanul are o populaţie de aproximativ 800 de locuitori.
2. Monaco
Cu o suprafaţă de 1,95 km pătraţi Monaco este a doua cea mai mică ţară din lume. De asemenea, este şi a doua cea mai mică monarhie din lume. Monaco este situat în sud-vestul Europei şi este înconjurat de Franţa pe trei lături şi de Marea Mediterană pe o latură. Cu o populaţie de peste 30.000 locuitori, Monaco este de asemenea una dintre cele mai dens populate state de pe Pământ. Industria principală a ţării este turismul, în fiecare an atrăgând turişti din toată lumea pentru jocurile de noroc sau pentru a se bucura de vremea minunată.
3. San Marino
Cu o suprafaţă totală de 61,2 km pătraţi, San Marino este a cincea cea mai mică ţară din lume. Are, de asemenea, cea mai mică populaţie dintre toţi membrii Consiliului Europei. San Marino este una dintre cele mai vechi naţiuni independente care a supravieţuit din lume. Fondarea acestei ţări datează din septembrie 301. Constituţia acestei ţări a fost adoptată în anul 1600, făcând din San Marino a doua cea mai veche republică constituţională de pe Pământ. San Marino este, de asemenea, una dintre cele mai bogate ţări din lume, având excedent bugetar şi nici o datorie naţională.
4. Liechtenstein
Liechtenstein este o ţară fără ieşire la mare, situată în Europa. Înconjurată de Elveţia şi Austria, are o suprafaţă totală de 160 km pătraţi. Această ţară alpină poate fi una dintre cele mai mici, dar este una dintre cele mai bogate ţări din lume. Este o destinaţie preferată pentru iarnă în Europa, dar nu de aici îşi câştigă banii. Liechtenstein este un important centru de afaceri cu mai multe companii înregistrate decât rezidenţi.
5. Andorra
Principatul Andorra, este situat în estul Munţilor Pirinei şi se învecinează cu Spania şi Franţa. Acesta este al cincilea cel mai mic stat din Europa, având o suprafaţă de 468 kilometri pătraţi şi o populaţie estimată la 85.000 în 2012. Capitala principatului se numeşte Andorra la Vella şi este cea mai înaltă capitală din Europa, situată la o altitudine de 1.023 de metri deasupra nivelului mării. Limba oficială este limba catalană, deşi spaniola, portugheza, franceza şi engleza sunt, de asemenea, vorbite aici.
Principatul a fost format în 1278 d.Hr. şi este condus oficial de doi co-principi, Episcopul romano-catolic spaniol de Urgell şi preşedintele Franţei. Andorra este o ţară prosperă, în principal din cauza industriei sale de turism, care deserveşte un procent estimat de 10,2 milioane de vizitatori anual. Aceasta nu este un stat membru al Uniunii Europene, dar euro este moneda de facto.

Bine că avem, la judeţ, un serviciu pentru câinii vagabonzi! Haite de maidanezi sălbăticiţi atacă animalele din gospodării

Maximilian Gânju

Mai multe animale domestice au fost sfâşiate de haitele de câini maidanezi care au pus stăpânire pe dealurile dintre Petroşani şi Petrila, iar pagubele suferite de localnici sunt foarte mari. Doar marţi seara, un ied a fost omorât de câini, dar şi mai multe găini ori raţe.
Nu mai ştiu ce să facă
Mai mulţi locuitori ai unui cartier din localitatea Petrila s-au răzvrătit marţi seara, după ce haitele de maidanezi, care s-au înmulţit în zona lor, au dat atacul în gospodării şi le-au omorât animalele. Oamenii s-au adunat şi au cerut ca la faţa locului să vină un reprezentant al Primăriei Petrila care să le dea asigurări că patrupedele sălbăticite şi înfometate vor fi prinse şi duse în adăposturi.
Nu este primul atac, iar pagubele suferite până acum sunt considerabile. Din acest motiv gospodarii au declanşat un protest spontan, mai ales că au cerut primăriei şi în scris, în repetate rânduri, să-i scape de câinii hămesiţi care-i atacă mai ceva ca haitele de lupi. „Avem nepoţi, copii până în 10 ani. Dacă îi las să se joace aici, în grădină, şi sunt prinşi de haita de câini, ce facem? Noi am făcut numeroase sesizări şi nimeni nu face nimic. Dacă moare un om, abia atunci îşi mai dă cineva interesul. Aceste probleme sunt foarte vechi şi ni s-a spus că vor fi luate măsuri dacă facem hârtii. Am făcut şi nimic, doar s-a promis că se vor lua măsuri. Eu sunt un om norocos, am rămas cu o raţă cât de cât vie, dar vecinul meu a pierdut un ied de rasă, de 100 de euro. Mai am patru raţe supravieţuitoare care-s internate, să vedem dacă scapă. Ouă o să cumpăr de la magazin pentru că găini nu mai am”, a spus unul dintre păgubiţi făcând haz de necaz.
Un serviciu, deocamdată, ineficient
Oamenii au cerut ajutor prin 112 şi Poliţiei Locale Petrila, pentru a veni o echipă de hingheri, dar poliţiştii n-au putut face mai nimic. Responsabilitatea pentru strângerea maidanezilor revine Serviciului Judeţean pentru Protecţia Animalelor fără Stăpân, serviciu înfiinţat cu surle şi trâmbiţe, aparţinând de Consiliul Judeţean Hunedoara. Când a fost înfiinţat respectivul serviciu, cu peste doi ani în urmă, preşedintele Consiliului Judeţean declara că într-un an de zile se va rezolva problema câinilor vagabonzi din oraşele judeţului. Iată că au trecut doi ani, şi în loc să ne vedem scăpaţi de maidanezi, numărul acestora creşte. Dar bine că avem un serviciu la nivel judeţean care, deocamdată, toacă bani publici cu eficienţă zero. Cel puţin în zona Văii Jiului acest serviciu nu se face simţit deloc, lucru recunoscut şi de Tiberiu Balint, vicepreşedintele CJ Hunedoara.
Rămân cu paguba
Atacul maidanezilor sălbăticiţi de marţi seara i-a lăsat pe oameni fără un ied, care a fost sfâşiat de câini, dar şi de circa 10 orătănii. Gospodarii spun că doar o răţuşcă au mai putut scoate din colţii câinilor. Ei vor rămâne şi de această dată cu paguba, pentru că singura soluţie ar fi să cheme la judecată serviciul Consiliului Judeţean, însă un proces cere timp şi bani iar oamenii nu vor să umble prin tribunale.

Cu sănătatea-n pod

Volodia Macovei
Ieri, citeam o ştire interesantă care anunţa că şapte bolnavi de cancer au avut câştig de cauză în instanţă, în procesul prin care acuzau faptul că neactualizarea listelor cu medicamentele compensate le-a limitat accesul la medicamente noi, mai eficiente. E o picătură într-un ocean al nesimţirii guvernanţilor, dar e măcar un semn, un strigăt, o luminiţă care poate atrage atenţia.
Problema listelor cu medicamentele compensate este veche şi mereu a fost dosită, amânată, agăţată în vârful unor declaraţii sterile, provenind de la guvernare. În fapt, teribila listă cu medicamentele compensate trebuia actualizată cu ani în urmă, deoarece lucrurile s-au schimbat, iar industria de medicamente a pus pe piaţă deja produse noi, mult mai eficiente decât cele ce existau până în acel moment. Teoretic, românii ar avea dreptul la compensări inclusiv la medicamente moderne, cu atât mai mult cu cât acestea pot fi soluţia care nu exista până acum. Dar interesele par să fie altele.
S-a tot discutat, inclusiv la nivel mondial, despre presiuni şi corupţie în relaţia dintre marile companii farmaceutice şi politicieni ai puterii, despre impunerea unor anumite medicamente, din stocuri nevandabile, sau din produse care nu sunt prea căutate. Nici la noi n-or sta lucrurile altfel.
Necazul mare este, însă, altul. Mereu se vorbeşte despre lipsa de bani, care forţează guvernanţii să ne ţină fără medicamente compensate, de calitate. Dar unde Dumnezeu se tot duc banii pe care statul îi încasează cu înverşunare de la români? Românul fumător plăteşte un preţ nesimţit pe pachetul de ţigări, în ideea că acciza uriaşă la tutun ar fi folositoare pentru sistemul de sănătate. La fel şi cu băuturile alcoolice. La fel şi cu alte taxe scoase ca porumbeii din jobenul politicienilor. La fel şi cu asigurările de sănătate care nu-ţi folosesc la nimic, tot şpaga fiind cea care-ţi salvează viaţa.
Realitatea este că aceşti bani, luaţi cu japca de la cetăţean, ajung tot în portofelele politicienilor, în structurile supradimensionate de funcţionari plictisiţi. Or, la cât de voluminoase sunt aceste portofele, de unde să mai ajungă şi pentru compensarea medicamentelor?

Gura lumii 19.06.2014

Degeaba se plânge lumea, că ei ce ştiu, tot aia fac. Cică angajaţii unui lanţ de supermarketuri din reşedinţa de judeţ, specializat pe produsele din carne, apelează la tot felul de şiretlicuri să scape de marfa de pe rafturi, chiar dacă termenul de expirare este deja depăşit. Este vorba, concret, de faptul descoperit de mai mulţi cumpărători, care au constatat că etichetele cu termenul de valabilitate de pe unele produse perisabile erau duble. Dând eticheta de deasupra produsului jos, au descoperit că pe cea originală, termenul de valabilitate înscris era depăşit. Tot oamenii vorbesc despre carnea aflată în vitrinele frigorifice din magazinele respective că are gust de detergent. Şi tot ei au descoperit şi din ce cauză. Fiindcă vitrinele sunt spălate cu produse de curăţat, în timp ce cărnetul se află în interior, marfa nefiind scoasă în timpul operaţiei de spălare, probabil din comoditatea personalului.

A venit căldura şi odată cu ea şi „puradeii” de prin oraşul cu nume de judeţ au început să îşi dea în petec şi să transforme fântânile arteziene din municipiu în adevărate ştranduri. Coloraţii au ieşit la despăduchiat şi se pare că nimeni nu pare să observe cât de bine se simt în „mini-ştrandurile” municipalităţii. Uneori, oamenii legii din cadrul primăriei îi mai alungă, însă nu după mult timp, ei se întorc şi încep să facă tot ce ştiu. Problema este că an de an scenariul se repetă şi toţi se fac că plouă, iar ca să fie treaba treabă, dacă vreun cetăţean aflat în preajmă în momentul când balaoacheşii se scaldă în fântânile arteziene, le face observaţie, aceştia  sunt bălăcăriţi ca la uşa cortului şi riscă să rămână şi fără mărunţişul de prin buzunare.

Peste 10 milioane de euro pentru reabilitarea sitului industrial Hunedoara: Cât costă să scăpăm de ruine

Volodia Macovei

După ce a fost restrânsă până la minimum activitatea fostului combinat siderurgic din Hunedoara, acum Arcelor Mittal, uriaşa zonă pe care se întinde marele sit industrial a devenit o ruină grotescă. Ani de zile, această ruină a mai folosit doar hoţilor de fier vechi, mai mari sau mai mici. Acum, însă, municipalitatea hunedoreană are de gând să reabiliteze acest sit industrial şi să-i dea alte funcţionalităţi.
Marele proiect de reabilitare a sitului industrial Hunedoara are nevoie de peste 10 milioane de euro. Lucrările, care se vor desfăşura pe două faze, au fost deja atribuite unei firme din municipiu, astfel încât se poate trece la treabă. Credem că ar fi interesante câteva date legate de lucrările care se vor realiza în acest proiect.
În primul rând, în cifre exacte, execuţia lucrărilor pentru proiectul „Reabilitarea sitului industrial Hunedoara şi pregătirea sa pentru noi activităţi” are o valoare totală estimată de 47.482.273,61 lei, fără TVA. Din această sumă, valoarea cheltuielilor diverse şi neprevăzute este de 2.803.986,55 lei, fără TVA.
Prima fază a lucrărilor, Faza A, va consta în reabilitarea şi ecologizarea a 20 de hectare de teren în zona fostului combinat siderurgic Hunedoara. Pentru această fază e nevoie de 28.681.637,90 lei, din care decontaminarea terenurilor şi preluarea şi depozitarea substanţelor toxice şi periculoase are nevoie de 25.679.728,40 lei. Din aceşti bani, organizarea de şantier va costa 431.578,50 lei, probele tehnologice – 2358,16 lei, iar pentru cheltuieli diverse şi neprevăzute se estimează 2.567.972,84 lei.

Structură de sprijinire a afacerilor
În cea de-a doua fază, Faza B, situl industrial reabilitat va fi pregătit pentru schimbarea destinaţiei, respectiv pentru a realiza un spaţiu special destinat investitorilor, celor care vor să-şi localizeze o afacere aici.
Astfel, în această fază va fi construită clădirea unei structuri de sprijinire a afacerilor, valoarea totală estimată a investiţiei fiind de 18.800.635,71 lei, fără TVA, din care: cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului – 1.984.592 lei, construcţii şi instalaţii – 13.736.180 lei, utilaje, echipamente tehnologice funcţionale cu montaj – 2.518.750 lei, organizare de şantier – 325.100 lei, iar cheltuieli diverse şi neprevăzute – 236.013,71 lei.

Deva Gold SA – o filosofie a integrării în comunitate: Şansă la prosperitate în Certeju de Sus

Volodia Macovei

În afara termenilor tehnici şi a datelor tehnologice, exploatarea minieră de la Certej, coordonată de compania Deva Gold SA, implică, aşa cum se întâmplă în marile companii ale lumii, şi o filosofie dedicată de operare. Pentru că, aşa cum susţin oficiali ai companiei, exploatarea minieră de la Certej nu înseamnă numai investiţii, utilaje, drumuri şi uzină de preparare, ci mai ales oameni.

Slujbe bune şi oportunităţi
E vorba, în primul rând, de cei peste o mie de angajaţi care vor lucra la această exploatare, cei mai mulţi dintre ei localnici din comuna Certeju de Sus, comunele limitrofe, dar şi din Deva şi Brad. Apoi, este vorba de familiile lor, dar şi de ceilalţi locuitori din comună.
Să urmărim câteva din reperele acestei filosofii operaţionale, care încearcă să valorizeze munca angajaţilor şi să creeze un climat optim de lucru, cu oameni care să aibă satisfacţia unei slujbe sigure, dar şi a respectului cu care este tratată munca lor.
În primul rând, reper de bază al activităţii companiei este crearea de valori identificabile, recunoscute şi de comunitatea locală din comuna Certeju de Sus, şi de guvernul României, asta în condiţiile în care se respectă şi legile româneşti, şi cerinţele extrem de precise de protejarea mediului. Apoi, ca angajator, compania Deva Gold SA face tot posibilul pentru a încadra la exploatarea minieră în special localnici, oameni care să fie plătiţi bine şi astfel să-şi poată întreţine familiile şi să dea posibilitatea creşterii prosperităţii comunităţii. În plus, angajaţii au posibilitatea de a-şi dezvolta cariera profesională, învăţând lucruri noi, profitând de oportunităţi de calificare superioară, astfel acumulând o experienţă care va putea fi utilă şi atunci când, poate, nu vor mai lucra în minerit.

Vecinul cel vrednic
De asemenea, compania face tot posibilul pentru a se dovedi un „vecin vrednic”, investind în plan local, în învăţământ, sănătate, infrastructură. Ideea este aceea ca întreaga comunitate să beneficieze de prezenţa în zonă a unui investitor important şi serios.
În condiţiile în care exploatarea minieră de la Certej îşi va derula operaţiunile în zonă mai bine de două decenii, această filosofie de integrare şi relaţie cultivată de compania Deva Gold SA apare ca fiind vitală. Două decenii de prezenţă într-o comunitate cum e cea din comuna Certeju de Sus înseamnă o porţiune importantă dintr-o viaţă de om, dacă ar fi să calculăm aşa. În două decenii, prin colaborarea între companie, autorităţile locale şi cetăţeni, comuna Certeju de Sus ar putea deveni una din cele mai prospere din judeţul Hunedoara.

Daniel Andronache a demisionat din CA al CEH

Fostul director general al Complexului Energetic Hunedoara, Daniel Andronache (foto), şi-a dat demisia din funcţia de membru al Consiliului de Administraţie al acestei societăţi.
Andronache, care deţine în prezent postul de subsecretarul de stat în Departamentul pentru Energie al Ministerului Economiei, nu a renunţat însă şi la această funcţie. „Nu pot să îmi fac datoria aşa cum trebuie în cadrul Consiliului de Administraţie, de aceea am demisionat de acolo. Având în vedere că acum lucrez în Bucureşti, iar şedinţele de consiliu se ţineau şi aici şi în judeţ, nu mai pot să deţin funcţia respectivă, las pe altcineva să vină în locul meu, aşa e corect”, a declarat Daniel Andronache pentru MESAGERUL HUNEDOREAN. (S.Popa)

Strategii politice tocmite într-o bază militară: PSD se reuneşte în Arsenal Park

Volodia Macovei

Cum tot se simt adieri de război dinspre vecinii ruşi şi ucrainieni şi nici în clasa politică românească nu e mai linişte, social-democraţii au luat decizia radicală de a organiza şedinţa extinsă a Comitetului Executiv Naţional al PSD într-o locaţie „militarizată”: Arsenal Park din Orăştie.
Ascunşi între arme şi muniţii, tancuri şi tunuri, social-democraţii se întâlnesc în parcul cu tematică militară de la Orăştie pentru a stabili reperele strategiei care va fi folosită în campania electorală din toamna acestui an, pentru alegerile prezidenţiale.
Alegerea locaţiei – Arsenal Park Orăştie – pare să aibă legătură cu preşedintele PSD, premierul Victor Ponta, care a petrecut aici, cu familia şi amicii, Crăciunul şi revelionul trecut. Şedinţa extinsă a Comitetului Executiv Naţional al Partidului Social Democrat va avea loc în data de 30 iunie 2014. La ea vor participa preşedinţii de organizaţii judeţene, preşedinţi de consilii judeţene, parlamentari PSD şi alţi lideri de la centru şi din teritoriu. Pe lângă discutarea strategiei electorale pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, social-democraţii vor bate în cuie şi Regulamentul de organizare a alegerilor interne din partid pentru desemnarea candidatului PSD la funcţia de preşedinte al României.
În fapt, marea şedinţă care se va desfăşura la Arsenal Park, la Orăştie, reprezintă şi o întrunire pregătitoare în vederea reunirii, în data de 1 august 2014, în şedinţa Consiliului Naţional al PSD, şedinţă ce va pregăti Congresul PSD care va avea loc la începutul lunii septembrie.

Dumeşti, satul fără curent electric

Unele cătune de munte, locuite, în general, de oameni în vârstă şi fără posibilităţi financiare, nu cunosc beneficiile energiei electrice. Aici, bateriile dau glas radioului, iar lămpile de petrol aduc oaza de lumină, în fiecare casă. Pentru localnicii din Dumeşti, un sat aparţinător comunei Vorţa, toate acestea sunt lucruri obişnuite, pe care le trăiesc zi de zi.

Doar fotovoltaicele îi mai salvează
„Satul Dumeşti nu este electrificat, iar aici trăiesc opt persoane, în vârstă. Prin anii 2006-2007, a fost depus un proiect cu cerere de finanţare guvernamentală pentru electrificare, dar nu a fost aprobat. În respectiva vreme, Guvernul a iniţiat posibilitatea unui astfel de ajutor, printr-un program naţional. Ca oamenii să-şi tragă curentul pe cheltuiala lor, e imposibil, în momentul de faţă, costurile fiind mari. Tot prin 2006 a mai rulat un alt program naţional, care oferea facilităţi pentru achiziţionarea unor generatoare de curent, dar nu a avut succes la noi în comună. Oamenii aceştia sunt săraci, trăiesc din ajutor social. Vă daţi seama, cu 110 lei pe lună, cum să se descurce şi ce să cumpere? Ca să tragă linia electrică de circa zece kilometri până în sat, apoi individual – Dumeştiul fiind o localitate dispersată, e nevoie de bani. Cei de la Enel nu investesc în lucrări de genul acesta, deoarece nu au garanţia că se merită, potrivit consumului, vârstei înaintate a populaţiei etc.”, este de părere Emil Bureană (foto), primarul din Vorţa. Acesta s-a gândit chiar să-i contacteze pe cei de la organizaţia neguvernamentală „Free Mioriţa“ din Bucureşti, care au montat panouri fotovoltaice la fiecare 14 gospodării locuite în cătunul de munte Ursici, din comuna Boşorod, ajutându-i să-şi rezolve, gratuit, problema electrificării. (M.Şerban)

Luna viitoare avem ROUTE68 SUMMERFEST 2014

Evenimentul ROUTE68 SUMMERFEST se va desfăşura şi în acest an. Festivalul avea loc în perioada 25-26 iulie 2014, la Gurasada Park, şi se află la cea de-a patra ediţie.
„Gurasada Park, fosta unitate militară şi depozit de muniţie din perioada interbelică, actualmente, bază de agrement şi locaţie de evenimente, va deveni polul muzicii, în ultimul week-end al lunii iulie. Iubitorii de başi se vor putea bucura de prestaţiile artistice ale celor de la Zdob şi Zdub, Cargo, Viţa de Vie, Alternosfera, Robin & the Backstabbers, Gojira & Planet H, Blazzaj, Bucovina, Implant Pentru Refuz, Infected Rain etc. Preţul unui bilet de intrare este de 50 de lei pentru o zi şi 70, respectiv 90 de lei per abonament, iar un voucher pentru camping costă 10 lei. Biletele se pot procura de pe www.route68.ro. La capitolul sport, concursul MTB de ciclism ROUTE68 BIKE MARATHON revine în forţă, în 26 iulie, cea de-a doua zi de festival, peste 400 de sportivi amatori si profesionişti fiind aşteptaţi la linia de start.
„Ne bucurăm de faptul că se continuă tradiţia acestor manifestări, deoarece ne ajută în procesul de promovare a comunei. Foarte multă lume ne-a întrebat, în ultima vreme, dacă se vor ţine şi în anul curent. După cele două zile de muzică rock, primăria va oferi, din bugetul local şi sponsorizări, cea de-a XIII-a ediţie a Zilelor Comunei, în cadrul ei intrând un campionat de fotbal şi un divers program de muzică populară, cu îndrăgiţi şi cunoscuţi interpreţi”, a afirmat Silviu Nan (foto), primarul din Gurasada. De menţionat că Gurasada Park este cel mai mare parc de escaladă, ciclism şi sporturi extreme, din vestul României. Activităţile puse la dispoziţia publicului sunt numeroase, de la tiroliană, tree-climbing, dirt park şi tir cu arcul, la piscină şi teren de sport.  (M.Şerban)

Martorii au lipsit, din nou

Deşi în urmă cu aproximativ două săptămâni, magistraţii Tribunalului Hunedoara au stabilit un nou termen de judecată în dosarul braconajului arheologic în care Mircea Mihăilă, Darius Liviu Baci, Sebastian Florin Zvîncă şi Romică Hîndorean sunt acuzaţi de spălare de bani, pentru că au lipsit martorii, şi de data aceasta s-a întâmplat la fel. Pentru a doua oară consecutiv martorii nu s-au prezentat la instanţă, iar procesul va continua în data de 13 august, când aceştia vor fi citaţi, din nou. (L. Goangă)

Încă o dovadă că bugetele românilor sunt tot mai mici: Magazinele second hand revin în actualitate

Natalia Bumbac

Fenomenul cumpărăturilor de obiecte second hand a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare majoră. Românilor le convine să îşi cumpere la mâna a doua de la maşini, apartură electrocasnică, mobilă până la haine şi încălţăminte. Preţurile la aceste obiecte sunt mai mici decât la cele noi, iar pentru bugetul românului de rând sunt o mană cerească. Sunt produse de import, care de multe ori depăşesc prin calitate chiar şi produsele noi ce se găsesc pe piaţă.

Au început să se înmulţească
În orice oraş din judeţul nostru, chiar şi în unele localităţi rurale, magazinele cu haine şi obiecte second hand sunt nelipsite. Pe străzile principale, dar şi pe cele mai puţin circulate, este imposibil să nu dai de un magazin de haine la mâna a doua. În majoritatea cazurilor, atunci când se eliberează un spaţiu comercial bine poziţionat, acesta este înlocuit de un magazin cu haine vechi. Pe o stradă din zona pieţei agroalimentare din Deva, cu o lungime de aproximativ 300 de metri, în momentul de faţă sunt trei magazine de acest gen. Preţurile afişate de acestea sunt între un leu şi cinci lei bucata, iar clienţii sunt nelipsiţi. Aceste second-hand-uri fac o concurenţă puternică magazinelor de haine noi.

Cine sunt principalii clienţi
Pentru mulţi cumpărători, aceste magazine, sunt singurul loc de unde îşi pot „înnoi“ garderoba. Sunt atraşi de preţurile mici şi de gama diversificată de produse pe care le găsesc aici. Alţii ne-au spus că îşi cumpără haine de la mâna a doua pentru a merge la serviciu, unde uzura acestora este mare.
O altă categorie de cumpărători sunt vânătorii de brand-uri. Aceştia caută prin mormanele de haine vechi, produse de la diverse firme de renume. Le cumpără la preţuri mici, ca după aceea să le repună în vânzare prin magazinele on-line, sau la diverse pieţe şi târguri care se organizează la noi în judeţ.
Am mai întâlnit şi mulţi cumpărători, care nu au nevoie nepărat de acele lucruri şi aici mă refer la doamne, dar probabil doresc să îşi satisfacă legendara nevoie de shopping. Printre acestea se numără şi Elena, o doamnă pe care am întâlnit-o în unul din magazine: „Nu ies niciodată cu mâna goală, găsesc aici tot timpul câte un lucru drăguţ pe care mi-l cumpăr, chiar dacă uneori nu îmi foloseşte.“
O tânără de 26 de ani ne-a mărturisit că îşi face des cumpărăturile la magazinele second. A cumpărat o jachetă pentru schi la 15 lei, iar pe ofertele de pe net a găsit-o la 700 de lei. O diferenţă considerabilă, probabil pentru orice buzunar.

Înghesuială mare la marfa „nouă“
Pentru a vedea cum merg afacerile din acest domeniu, am stat de vorbă cu proprietara unui lanţ de magazine second hand. Aceasta ne-a spus că au avut perioade mai bune şi mai rele. De obicei au vânzare mare la schimbarea anotimpurilor. Iar cel mai mult se aglomerează magazinul atunci când fac reduceri de preţ, sau aduc marfă nouă de la depozit. Oamenii stau de dinainte de a se deschide magazinul în faţa uşii şi atunci când li se deschid uşile, dau buzna şi se înghesuie, pentru a prinde ceva din mărfurile expuse în magazin.
Concluziile le putem trage singuri. Magazinele de acest gen sunt o salvare pentru multă lume. Preţurile la îmbrăcăminte şi la alte obiecte noi, necesare într-o gospodărie sunt prea mari pentru buzunarul românului de rând. Iar aceste lucruri ne demonstrează încă o dată nivelul de trai scăzut al populaţiei, care în foarte multe cazuri este la limita sărăciei.

Poliţiştii hunedoreni se întrec în goluri

Începând de astăzi, timp de 24 de ore, poliţiştii hunedoreni vor marca cea mai lungă zi din an printr-un eveniment inedit, menit să promoveze mişcarea sportivă, şi anume „Solstiţiul de vară la fotbal”. Proiectul, ajuns la a treia ediţie, se va desfăşura pe terenul de sport din incinta IPJ Hunedoara şi va reuni 48 de echipe, dintre care 24 aparţinând diferitelor subunităţi şi structuri din componenţa IPJ Hunedoara, iar celelalte 24 aparţinând altor structuri ale M.A.I., precum şi unor unităţi de învăţământ ori a unor parteneri instituţionali cu care poliţiştii hunedoreni colaborează. Fluierul de început al primului meci de fotbal va fi dat astăzi, la ora 10:00, turneul urmând a se încheia în ziua următoare, la ora 09:59. Timp de 24 de ore, fără întrerupere, poliţiştii se vor întrece cu “restul lumii” în cadrul a 24 de partide de fotbal amical, în care şi-au propus să promoveze mişcarea sportivă şi fair-play-ul. (L. Goangă)