Apa-n piua siderurgiei

Una dintre specialităţile româneşti în domeniul politicii este bătutul apei în piuă, declarând această activitate ca fiind „o şansă pentru viitor”. Spaima politicienilor că vor fi prinşi minţind generează obişnuinţa acestora de a crea teme false de discuţie ori abordări false, dezlânate, ale unor probleme deja lămurite. O astfel de temă este cea a viitorului siderurgiei româneşti, discuţie începută la sfârşitul săptămânii trecute, cu ministrul Vosganian în frunte, şi care, se spune, va continua în prima săptămână din septembrie. Este vorba, de fapt, despre discutarea unui document european numit „Plan de acţiune pentru o industrie siderurgică competitivă şi durabilă în Europa”. Un dialog între guvern, patronate şi sindicate din siderurgia românească.
Toată această cacealma este prezentată public drept o discuţie serioasă despre un viitor al siderurgiei româneşti care chiar ar exista. O cacealma pentru că, atât politica de până acum, care pur şi simplu a pulverizat industria siderurgică românească, cât şi prevederile documentului european mai sus menţionat, arată că nu avem despre ce discuta.
Oricine răsfoieşte planul european ce vizează siderurgia descoperă un lucru simplu şi clar: propunerile de măsuri care să ajute acest sector sensibil al economiei UE vizează industriile siderurgice puternice, viabile, capabile de transformări şi de modernizări mai ales în ce priveşte retehnologizarea şi protejarea mediului. Da, astfel de măsuri pot ajuta industria siderurgică din Germania, o industrie capabilă de astfel de fapte mari. Dar ce poate face siderurgia românească, adusă la sapă de lemn? Recent, scriam despre faptul că, de exemplu, stăpânii de la combinatul din Hunedoara nu au făcut mai nimic din investiţiile de mediu la care s-au obligat acum mulţi ani. La ce le-ar folosi să vină UE să le spună că e nevoie încă de alte investiţii de acest fel?
Apoi, documentul european vorbeşte despre pregătirea şi angajarea tinerilor în siderurgie, ceea ce pentru România e o glumă sinistră, oamenii fiind alungaţi din slujbe. Mai spune documentul că trebuie făcută cercetare ştiinţifică şi create noi tehnologii siderurgice pentru eficientizare. Unde? La Hunedoara? La Galaţi? Să fim serioşi.
Şi atunci, pentru ce întreg circul de la Bucureşti, cu discuţii despre o industrie în comă?