Actualizarea şi îmbunătăţirea prevederilor Codului de procedură fiscală (1)

20 noiembrie 2018 Mesagerul Hunedorean

Pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, Actualizarea şi îmbunătăţirea prevederilor Codului fiscal şi ale Codului de procedură fiscală, sunt publicate motivările iniţiatorilor propunerilor şi textele, de modificare/completare, propuse.
În cele ce urmează vom prezenta parte din motivările propunerilor şi textele propuse de iniţiatori privitor la Codul de procedură fiscală.

1. Titlul I, Dispoziţii generale, art. 1, Definiţii:
Textul actual: „în înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. actul administrativ fiscal – actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat.“
Text propus: 1. actul administrativ fiscal – actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale, inclusiv a nivelului de risc şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat.
Motivarea iniţiatorului: Contribuabilul trebuie să aibă dreptul de a contesta modalitatea de stabilire a nivelului de risc şi informaţiile utilizate în acest scop, în condiţiile în care nivelul de risc nu este definit în Cod, iar stabilirea lui este netransparentă faţă de contribuabil.

Titlul II, Raportul juridic fiscal, Capitolul I, Dispoziţii privind raportul juridic fiscal, art. 18, Împuterniciţii:
Textul actual: (3) în cazul reprezentării contribuabilului/plătitorului în relaţia cu organul fiscal prin avocat, forma şi conţinutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Textul propus: (3) În cazul reprezentării contribuabilului/plătitorului în relaţia cu organul fiscal prin avocat sau consultant fiscal, forma şi conţinutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, respectiv consultant fiscal.
Motivarea iniţiatorului: Art. 18 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevede că pentru contribuabilul/plătitorul reprezentat prin avocat, forma şi conţinutul împuternicirii sunt stabilite de dispoziţiile legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală prevede la art. 3 alin. (1) lit. f) faptul că activitatea de consultanţă fiscală constă în „asistenţă şi reprezentare în faţa organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistenţă de specialitate pe parcursul derulării inspecţiei fiscale”.
Pe cale de consecinţă, pentru armonizarea Codului de procedură fiscală cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 71/2001 este necesară completarea art. 18 alin. (3) în sensul includerii şi a consultantului fiscal.

3.1. Titlul IV, Controlul fiscal, Capitolul I, Inspecţia fiscală, Art.120, Reguli speciale privind competenţa de efectuare a inspecţiei fiscale de către organul fiscal central:
Textul actual: (3) în cazul delegării competenţei potrivit alin. (2), organul de inspecţie fiscală căruia i s-a delegat competenţa înştiinţează contribuabilul/plătitorul despre delegarea de competenţă.
Textul propus: „În cazul delegării competenţei potrivit alin. (2), organul de inspecţie fiscală căruia i s-a delegat competenţa comunică contribuabilului/plătitorului la începerea inspecţiei actul de delegare de competenţă.”
Motivarea iniţiatorului: Propunerea este justificată de practica organelor de inspecţie care derogă de la regulile de competenţă, fără a informa contribuabilul cu privire la justificarea măsurii. Lipsa obligaţiei de comunicare a actului de delegare face posibilă constituirea ulterioară a documentelor privind competenţa şi acoperirea unui motiv de nulitate.

3.2.1. Art. 121, Selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru inspecţia fiscală:
Textul actual: (1) Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabileşte pe baza analizei de risc.
Textul propus: (1) Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabileşte pe baza analizei de risc. Documentul prin care se stabileşte nivelul de riscse va comunica contribuabilului împreună cu avizul de inspecţie fiscală.
Motivarea iniţiatorului: Contribuabilul trebuie să aibă dreptul de a contesta modalitatea de stabilire a nivelului de risc şi informaţiile utilizate în acest scop, în condiţiile în care nivelul de risc nu este definit în Cod, iar stabilirea lui este netransparentă faţă de contribuabil.

3.2.2. Textul actual: –
Textul propus: (11) Anterior demarării inspecţiei fiscale, actul prin care se stabileşte nivelul de risc se comunică plătitorului/contribuabilului. Acesta este asimilat actului administrativ fiscal. Exercitarea căilor de atac nu afectează dreptul organului fiscal de a iniţia inspecţia fiscală.
Motivarea iniţiatorului: Propunerea este justificată de lipsa accesului la justiţie în ceea ce priveşte contestarea nivelului de risc stabilit arbitrar şi netransparent de către autoritate în prezent.
(continuare în nr. de mâine)