ComunitateFlash

A pus bazele primei şcoli de planorism din judeţ

Livia Botici

O mână de om, în care îşi are cuib mult curaj. Ajunsă la ultima tinereţe, Ana Antal (foto) îşi aduce aminte cu emoţie de toate întâmplările pe care le-a adunat în mulţi ani de paraşutism şi planorism, şi spune cu mândrie că ea este cea care a pus pe roate prima şcoală de planorism din judeţul Hunedoara.

Şcoală la Săuleşti

Vorbeşte cu ochii plini de fericire, atunci când povesteşte despre viaţa ei, petrecută la înălţime. Cu toată că, la prima vedere pare o femeie firavă, o bunică de la care nu te-ai aştepta decât să-ţi vorbească despre nepoţei şi reţete de prăjituri, Ana Antal este o adevărată enciclopedie, atunci când vine vorba despre pasiunea ei pentru zbor. „Am făcut studii pentru toate ramurile aviaţiei şi am terminat şefă de promoţie la zborul cu motor, la Piteşti. La Strejnic, tot în judeţul Argeş, am făcut paraşutism, iar în anul 1957 am terminat planorismul. Zborul este o boală care, odată ce ţi-a intrat în sânge, nu mai ai cum să scapi de ea, devine incurabilă. Chiar şi acum, când am ajuns deja la o vârstă destul de înaintată, şi după un infarct, dar parcă tot aş mai vrea să fiu la înălţime, să pilotez sau să sar cu paraşuta”, a declarat pentru MESAGERUL HUNEDOREAN, Ana Antal. La sfârşitul studiilor de specialitate, şi după ce a căpătat o experienţă care să-i poată permite învăţarea şi a altor persoane dornice de a se apuca de planorism, Ana Antal a fost cea care a pus bazele primei şcoli de planorism din judeţul Hunedoara. „Am stat la Piteşti până când mi-am terminat specializarea, iar apoi m-am întors acasă, la Deva. Am început să mă interesez cum aş putea face să construiesc o şcoală de planorism. Până la urmă, cu greu, am reuşit. I-am pregătit, la Săuleşti, pe toţi tinerii pasionaţi de această ramură a aviaţiei. Sunt mândră de ceea ce am făcut”, mai spune femeia.

„Mama ştia că eu sunt constructor”

Nimeni şi nimic nu a stat în faţa pasiunii sale pentru zbor. O arată clar şi fără nici un echivoc chiar planorista hunedoreancă. „Atunci când am plecat la Piteşti, la şcoala de pilotaj, părinţii mei nu au avut habar despre studiile pe care eu urma să le fac. Mamei nu am putut să-i spun că merg să zbor, pentru că nu m-ar fi lăsat, astfel că i-am zis că voi face studii pentru o carieră în construcţii. Doar aşa a fost de acord să mă lase. Doar că, minciuna are picioare scurte şi până la urmă a aflat, dar nu de la mine, ci din greşeală. Într-o zi, când la Strejnic aveam un fel de concurs, mama asculta la Radio România Actualităţi şi la un moment dat, comentatorul începuse să spună «uitaţi, tovarăşi, tovarăşa Ana Antal se ridică de la sol, aparatul de zbor străpunge cerul, iată că nu o mai vedem, acum e doar un punct în neant. Bravo, tovarăşa, Ana Antal, uimitoare decolare!». Acela a fost momentul în care mama a leşinat. Când şi-a revenit, m-a sunat şi m-a întrebat: mamă, dar tu parcă spuneai că eşti constructor, nu aviator, aşa-i? Atunci, abia i-am spus adevărul”, povesteşte emoţionată hunedoreanca.

O bunică cu amintiri frumoase

„Ştiţi, la bătrâneţe se spune că singurele lucruri din viaţă, care îţi mai rămân, sunt amintirile din dragoste şi cele din munca pe care ai avut-o. Amintiri din dragoste nu am, dar din zbor am foarte multe şi fiecare îmi desenează un zâmbet pe buze când mă gândesc la ele”, mai spune planorista. Dintre cele două nepoţele, se pare că una dintre ele îi moşteneşte pasiune, pentru înălţime. „Nepoata mea cea mare ar vrea să îmi urmeze exemplul, dar nici ea nu este lăsată de mama ei. Dar cine ştie, poate că o vom convinge”, spune zâmbind ştrengăreşte, Ana Antal.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura