A lăsat oieritul din Spania, pentru a se întoarce în Retezat

Anamaria Nedelcoff

„Banii n-aduc fericirea, dar, din păcate, o întreţin”. Asta este concluzia la care a ajuns Ionică Grosu (foto), de 60 de ani, care a lucrat 11 ani ca şi cioban, în Spania.
În Spania, un cioban câştigă chiar şi 1.300 de euro pe lună, poate chiar mai mult, însă niciunde nu este ca acasă. Ionică Grosu povesteşte, pentru MESAGERUL HUNEDOREAN, de ce este mai bine să fii cioban în România, mai ales în Retezat. Frumuseţea munţilor noştri l-a făcut să-şi petreacă multe luni din an aici, chiar dacă familia îi este la Timişoara.

Turma de oi este familia sa

„Eu am lucrat 11 ani în Spania. Am făcut de toate, am cules iarbă, am cules fructe, am fost şi cioban în timpul ăsta. Când m-am întors din Spania, tot la oi am venit, relaxarea mea e aici. Iar în Retezat, pentru mine este staţiune. Iar staţiunea mea a fost să am grijă de cei peste 200 de berbeci din turmă”, ne spune Ionică Grosu.
Un om obişnuit nu înţelege prea bine ce este atât de palpitant să fii oier. Însă, bărbatul ne explică, având lacrimi în ochi, că nimic nu se compară cu liniştea pe care i-o aduce această meserie. În plus, oieritul este pasiunea lui de când era copil. ”Nu este ceva special pentru majoritatea oamenilor să fii cioban. Dar pentru mine este. Liniştea, aerul, locurile, pacea asta sunt lucruri pe care nu le poţi descrie în cuvinte. O fost bine în Spania, dar mi-a lipsit natura, ţara mea, munţii, chiar dacă aici câştig la jumătate decât acolo”, precizează ciobanul. Cât despre oi, el spune că oaia este, uneori, mai importantă decât o familie: ”Oaia trebuie să fie cum îmi place mie. Turma de oi îmi este mai ceva ca o familie. Trebuie să intri tu în sufletul oii, s-o cunoşti, că oaia îţi spune tot. E ca şi o femeie. Dacă o sâcâi toată ziua la cap, te lasă şi pleacă. Aşa este şi oaia, dar ea îţi dă cel mai mare dar din viaţa ta, liniştea”.

Câştiga cam 1.300 de euro pe lună

Ionică Grosu mai povesteşte, la fel de simplu, cât de greu i-a fost să se acomodeze în Spania. Aminteşte chiar de o perioadă când mânca pâine din gunoaie, că nu avea bani, însă nu voia să fure pe nimeni. ”Până m-am angajat cioban, mi-a fost foarte greu. Am cunoscut români care nu aveau de lucru şi furau, dădeau în cap, ameninţau. Eu am fugit de ei. Şi, pentru că nu aveam ce mânca, mâncam pâine de la gunoaie, din aia în celofan. De atunci, mi-e greu să mănânc pâinea pe care o văd că este în pungă. După ce m-am angajat ca şi cioban, am luat la început 800 de euro, iar după trei luni, mi-au făcut salariul 1.300 de euro”, zice bărbatul, cu lacrimi în ochi. Legat de prietenia cu alţi români, el spune, că s-a ferit de ei, fiindcă ”suntem foarte haini. Dintre toate popoarele lumii, ca noi nu este nici unul. Românul umblă numai să-ţi bage strâmbe, să-ţi ia comisioane, să te fure”, spune ciobanul.

Ciobănia nu se face cu diplomă

A auzit şi el că, mai nou, Uniunea Europeană te obligă să faci ciobănie cu diplomă. Ionică Grosu spune că aşa ceva nu se poate, fiindcă oaia nu are nevoie de diplomă, ci de un om care s-o înţeleagă. „Ciobănia nu se poate face cu diplomă. Eu îl trimit pe ăla de la Uniunea Europeană cu teoria lui să cureţe o oaie, să vadă de ce suflă, să înţeleagă de ce e supărată. Cu oaia, trebuie să te porţi mai bine decât cu nevasta. Nevasta ştie să-ţi spună ce-i trebuie. Dar oaia, nu. Trebuie s-o simţi tu pe oaie”, mai spune ciobanul.