Gura lumii – 12.06.2009

Nevoia oamenilor de a se identifica cu anumite categorii sociale sau de a se lăuda cu diverse performanţe financiare sau intelectuale prin îmbrăcăminte sau alte accesorii provoacă uneori situaţii dintre cele mai hilare. Nu de puţine ori s-au văzut politicieni sau oameni de afaceri echipaţi la costum şi cu cravată, chiar dacă era vorba, să zicem, de o sărbătoare câmpenească şi era foarte cald. Maneliştii şi interlopii apar neapărat în haine pe care numele firmei e foarte vizibil şi cu lanţuri groase, indiferent dacă e nuntă, botez sau alt eveniment considerat elegant – sobru. Iar cei din lumea sportului pică şi ei uneori în păcat sau neştiinţă şi cam dau cu bâta-n baltă la capitolul îmbrăcăminte. Ne vom referi acum la un antrenor al unei echipe din sudul judeţului care nu poartă echipamentul pus la dispoziţie de club sau vreun trening personal de firmă, pentru că are un altul. Mai galonat. Astfel, tehnicianul se afişează cu un trening sau cu tricouri (în funcţie de vreme) cu condiţia ca pe ele să fie inscripţionat numele unui club din lumea arabă, cel mai performant club la care a activat omul nostru în cariera sa. Problema e că treningurile sunt demodate şi cam ponosite, şi din cauza modelului, dar şi pentru că tehnicianul a lucrat cu mai bine de cinci ani în urmă la acel club. Iar tricourile par intrate la apă şi nu doar că-l fac pe antrenorul nostru şi mai mic decât e, dar îi şi pun în evidenţă începutul de cocoaşă, pentru că sunt strâmte. Aşa că… dorinţa de a se lăuda cu c.v.-ul prin echipament îi cam dă cu firma-n cap omului nostru.

După cum a identificat şi preşedintele pe vremea când era ministru al transporturilor că „iarna, nu-i ca vara”, iată că vara se întâmplă să mai şi plouă torenţial. Adicătelea cu cantităţi mari de apă pe metru pătrat într-un interval scurt de timp. Tocmai acest lucru nu l-au luat în calcul cei care au proiectat şi construit parcarea unui hypermarket de la marginea oraşului cu cetate. Că doar după capul lor în România nu a mai plouat niciodată torenţial până în anul 2009. Iar în aceste condiţii, ploaia de alaltăieri, după-masă, care n-a fost totuşi cine ştie ce, a inundat în aşa hal parcarea încât apa ajungea până la glezne. Pentru a nu-şi spăla în mod obligatoriu încălţămintea, unii oamenii şi-au prelungit, vrând – nevrând, shopingul. Însă cei grăbiţi, care nu şi-au putut permite să aloce timp suplimentar cumpărăturilor, s-au văzut în situaţia de a se descălţa şi a merge cu papucii în mâini până la maşini. Pentru că, mai nou, la respectivul hypermarket e obligatoriu să mergi cu maşina (sau pe jos), întrucât firma nu mai asigură transport gratuit clienţilor. Probabil i-a lovit criza şi pe ei săracii….