2009, aşa cum (aproape) a fost…

Mă întreb ce aşteaptă acum oamenii? Mă feresc să spun „românii”, nu suntem doar români, nu suntem toţi la fel, nu aşteptăm acelaşi lucru şi nu mai avem (din fericire) unanimităţi. Aşa că eu cred că este extrem de periculos şi mai ales de nesimţit, să spui că „românii vor asta sau ailaltă…”.
Probabil că la ora la care scriu eu aceste rânduri, cei mai mulţi, după ce au văzut că avem Guvern, aleargă să-şi facă ultimele cumpărături de Crăciun. Ce-i sigur e sigur – vrem să uităm, cel puţin pentru o vreme, fie ea şi scurtă, că va veni un an 2010 prognozat drept foarte dificil. Analiştii de pe la televiziuni pleacă şi ei în vacanţă, aşa încât căutările disperate după vreun comentariu acid se vor lovi de reluări şi poate emisiuni gen „dacă doriţi să revedeţi”. Eu, personal, m-am săturat deocamdată şi de imaginile cu învestirea, acum un an, a celuilalt guvern, PDL – PSD, cel visat de preşedinte, şi de EBA ca europarlamentar, şi de filmul cu pumnul/palma/împinsul copilului de către preşedinte, şi de vizita nocturnă a lui Mircea Geoană la Sorin Ovidiu Vântu exact înainte de alegeri, parcă pentru a-i confirma lui Băsescu singura sa temă de campanie, mogulii. De Viorel Cataramă, cel încercat brusc de revelaţii, sau de Marko Bela, care poate justifica orice. De eternul şi fascinantul Emil Boc şi în general, de discursuri sforăitoare referitoare la necesitatea modernizării şi misiunile mesianice ale preşedintelui.
Vă spun drept că mă feresc să mai vorbesc politică cu prietenii. Am remarcat că trâmbiţata reconciliere se manifestă deocamdată sub forma unei adversităţi pe care de mult timp nu am mai întâlnit-o, oamenii s-au împărţit în pro şi anti-băsescieni, se privesc încordat dacă sesizează că sunt în tabere diferite. Chiar m-am gândit ca nu cumva în jurul mesei de Crăciun sau Anul Nou să vorbesc de politică – risc să provoc accese de pasiune pro sau contra. Fără să vreau, am remarcat acest aspect în discuţia pe care am avut-o cu omul de la care am cumpărat varză murată pentru sarmale…
Chiar aş vrea să mă simt mai apropiat de concetăţenii mei, cum or fi ei, români, unguri. Vă doresc tuturor să petreceţi cum puteţi mai bine şi cât mai pe gustul dumneavoastră sărbătorile de iarnă. La anul, ce-o fi, om vedea.