Florin Cazacu a ajuns la Santiago de Compostela

Sorina Popa

Primarul Bradului, Florin Cazacu (foto), şi-a îndeplinit încă un vis. Ieri, el a intrat în posesia certificatului care atestă că a străbătut pe jos drumul către mormântul întâiului apostol martir al creştinătăţii, Iacob.
La drum, în 20 august
„Drumul lui Iacob”, cum i se mai spune, nu reuşesc toţi care pleacă pe el să-l şi termine. Dar, simplul fapt că au pornit într-acolo dovedeşte curajul lor. Mulţi pelerini spun că acolo s-au regăsit, că şi-au înfruntat limitele, că au descoperit, în urma acestei experienţe că în viaţă totul e posibil. Şi, că poţi ajunge în Starea Zero, acolo unde nu există imposibil, pentru că eşti una cu Divinitatea.
Povestea aceasta este următoarea: primarul Florin Cazacu, împreună cu soţia sa, Cristina, şi un prieten, Vasile Alba, au pornit spre Capătul Pământului în 20 august 2017. Pe parcurs, după 150 de kilometri, Alba a renunţat. La nici o lună de zile, primarul şi soţia au ajuns la capătul pelerinajului. Ieri, în catedrala Santiago de Compostela s-a auzit şi numele ţării noastre strigat, aşa cum se procedează atunci când pelerinii care ajung la destinaţie se înregistrează pentru primirea certificatului care atestă parcurgerea „Drumului lui Iacob”.
„Numai cu voia lui Dumnezeu”
„Am reuşit astăzi, după 30 de zile, să ajung la Catedrala din Santiago de Compostela, punctul final al pelerinajului lung de 800 km, traseu parcurs pe jos. Pelerinajul este celebru în Europa, fiind declarat «Itinerar Cultural European» şi are o conotaţie religioasă, culturală, spirituală şi sportivă. Acest drum este parcurs anual de sute de mii de pelerini din întreaga lume, de toate vârstele şi diverse apartenenţe religioase printre ei fiind şi români. Cu siguranţă, efortul fizic este important, dar având în vedere că nu există o limită de timp, practic, acest pelerinaj poate fi făcut de orice persoană care îşi doreşte cu adevărat acest lucru. Chiar dacă ai mare încredere în forţele proprii, fără voia lui Dumnezeu nu ajungi la capătul lui. Am terminat fizic acest pelerinaj astăzi, dar cu siguranţă, ritmul paşilor de pe acest Camino vor marca ritmul vieţii mele în continuare”, a scris primarul Florin Cazacu la scurt timp după ce a ajuns la Santiago de Compostela pe pagina sa de Facebook.
„Singur nu aş fi reuşit. Am făcut acest pelerinaj împreună cu soţia mea, Cristina”, a spus Cazacu.
Când a ajuns la Santiago de Compostela, Florin Cazacu spune că, pe lângă oboseală, a simţit emoţii cu care nu s-a mai întâlnit până acum. „Mulţi, mulţi oameni sunt aici. Unii râd, alţii plâng. Am văzut un bărbat cum, după ce a ajuns la Santiago de Compostela, a cerut-o de soţie pe prietena lui. E frumos”, a povestit primarul Bradului pentru MESAGERUL HUNEDOREAN.
Legendele lui Santiago
Fiind aşezat în cel mai jos loc de pe întreaga coastă atlantică, oraşul a obţinut o semnificaţie aparte. Legendele, despre care se crede că ar fi de origine celtică, au făcut din acest oraş locul în care se adunau sufletele morţilor pentru a urmări soarele pe întinsul mării. Cei nevrednici de a ajunge pe tărâmul morţilor erau condamnaţi la a bântui Galicia.
O altă legendă spune că, în anul 830, o lumină orbitoare ca a unei comete i-ar fi indicat unui ţăran numit Pelayo, locul unde erau îngropate rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Apostol Iacob. De aici provine şi numele oraşului, Santiago însemnând în spaniolă Sfântul Iacob, în timp ce Compostela provine din latinescul Campus stellae, în traducere câmp cu stele.
Legendele mai spun că în drum spre locul de îngropăciune, trupul lui Santiago a fost pierdut pe mare în timpul unei furtuni, dar a reapărut la mal acoperit de scoici. De aceea, simbolul pelerinilor care străbat Camino este o scoică. Dar pe lângă aspectul legendar şi simbolic, scoica avea pentru pelerinii din vechime şi un uz practic: datorită mărimii şi formei, putea servi şi drept farfurie şi drept cană.
Catedrala Santiago de Compostela
Pe locul presupusului mormânt al rămăşiţelor lui Santiago a fost ridicat un sanctuar, iar în anul 1078, din ordinul Regelui Asturiei Alfonso al II-lea, a început construcţia unei mari catedrale care a continuat de-a lungul Evului Mediu, până în anul 1211. Mai târziu, au fost adăugate capela octogonală a Sfintei Fides, sau claustrum-ul, şi alte clădiri anexe, iar în perioada Renaşterii şi barocului s-au mai făcut modificări care însă nu au afectat planul şi stilul iniţial.
Catedrala Santiago de Compostela a devenit astfel cea mai mare biserică creştină în stil roman. Pe faţada barocă, pe una din părţile originale ale catedralei romanice, lângă altar, este o carapace de aur. Pelerinii se străduiesc să ajungă să sărute acest loc, drept dovadă a evlaviei lor. În interiorul Catedralei din Santiago de Compostela se află o capelă a Relicvelor în care se păstrează şi un crucifix din aur datat din anul 874, care ar conţine o bucăţică din Sfânta Cruce.