„Un morman de fiare vechi…”

Când, cu foarte mulţi ani în urmă, prin 1991, Petre Roman rostea una dintre expresiile care l-au făcut celebru, ceva de genul (citez din memorie): „…industria românească este un morman de fiare vechi!”, prea puţini intuiau dezastrul economiei româneşti. Că Nicolae Ceauşescu a supradimensionat industria, că a creat ramuri neprofitabile, de acord. Că erau necesare reforme, iarăşi de acord. Dar, am descoperit, în ani, că nu mai ştim să producem nimic – tractoarele, locomotivele şi semănătorile sunt amintiri ale unui trecut „comunist”. Oare…?
La „Semănătoarea” a fost lansat sloganul „nu ne vindem ţara!” Cei veniţi acolo să producă utilaje agricole au plecat. Agricultura nu are destule maşini, mecanizarea este precară, dar uzina de la Braşov nu mai produce de mult nimic. Să construieşti locomotive înseamnă totuşi ceva. Nu prea ştiu exact ce s-a petrecut la „Electroputere” Craiova, dar am văzut pe căile noastre ferate, ajunse şi ele fiare vechi, locomotive second-hand ce nu arătau teribil de bine, cumpărate de prin alte părţi. Sunt mult prea mic pentru a-mi permite să afirm că industriile cu pricina puteau fi reformate eficient. Constat însă evidenţa. Nu ştiu nici dacă următorul exemplu este fericit ales, dar dacă Patriciu este foarte bogat, inclusiv prin cumpărarea Petromidiei, în caz contrar, nu ar fi avut şi ea soarta mormanelor de fiare vechi? Iar cei de la Renault au demonstrat că Loganul poate defila cu succes prin toată Europa…
Atacul frontal la industrie nu a produs nimic bun. Într-o democraţie, chiar fragilă cum era (şi este încă) cea românească, discreditarea instituţiilor, private sau publice, are efecte perverse. A afirma că şcoala românească produce tâmpiţi, că 99 la sută dintre ascultătorii de muzică sunt manelişti, că 40 la sută dintre diagnostice sunt eronate este, în opinia mea, cel puţin lipsă de tact. Că educaţia nu performează, că există diagnostice greşite, că sunt ascultători de manele, este desigur adevărat, deşi recunosc că am cam amestecat fapte cu relevanţă diferită. Să rămânem la medici şi educaţie, loviţi în plin prin aceste remarci „spuse verde-n faţă”, dar cu efect de discreditare în masă şi anatemizare globală, fără nuanţe. Nemulţumirea opiniei publice este dirijată nediscriminatoriu asupra unor segmente sociale şi aşa, parţial impopulare. Ce spune omul de rând? Ceva de genul – da, domne, bine le-a zis-o, ştim noi cum sunt doctorii…
Doar că lipsa de tact prezidenţială se produce pe fondul unei crize fără precedent a medicilor şi a problemelor mari în educaţie, provocate de o mulţime de reforme heirupiste, făcute la botul calului.
Am auzit că apelăm la medici din Ucraina. Nu doresc deloc să-i jignesc pe aceşti doctori, comparând situaţia cu importul de locomotive.